Cum trebuie să înțelegem relatările despre profetul Moise din Coran?
Domnul nostru îi îndeamnă pe cei care cred să citească și să înțeleagă Coranul. Deși Coranul este, în general, o carte ușor de înțeles (Sura Al-Qamar,17……), înțelegerea unei anumite părți a sa, adică a versetelor müteşabih, necesită o muncă și o analiză intensă și sistematică. În relatarea multor povestiri din Coran există o caracteristică de exprimare müteşabih, iar Coranul ne sfătuiește să nu ajungem la o concluzie definitivă fără a avea suficientă cunoaștere (Sura Ta-Ha,114)
Majoritatea Coranului o alcătuiesc versetele muhkem. Versetele muhkem sunt versetele ușor de înțeles, valabile cu sensul lor primar, sunt clare. Versetele müteşabih, în schimb, sunt versete prin asemănare, conțin sensuri aluzive, iar și versetele müteşabih pot fi înțelese. Astfel, în sura Al Imran, versetul 7, se spune “Verset muhkem”, iar în sura Hud, versetele 1-2, se spune “Versete făcute muhkem”. Sensul clar al acestui lucru este că, în timp ce versetele muhkem sunt muhkem prin ele însele, adică chiar și luate singure, versetele müteşabih făcute muhkem în întregul Coranului prin celelalte versete pe aceeași temă sunt versete care, luate singure, nu sunt muhkem.
Când evaluăm versetele müteşabih, cel mai important lucru la care trebuie să fim atenți este ca subiectul să fie conform cu logica generală a Coranului, cu legile naturii și cu rațiunea. Allah nu a dat în Coran nicio informație care să contrazică rațiunea. La fel stau lucrurile și în relatările despre profetul Moise, iar Domnul nostru a voit să evaluăm relatările în cadrul logicii generale.
După această scurtă explicație, să facem o scurtă reflecție asupra felului în care trebuie să înțelegem unele versete müteşabih/prin asemănare în care sunt relatate povestirile despre profetul Moise;
Metoda prin asemănare ( müteşabih) folosită și în unele versete care relatează cele trăite de profetul Moise, unele persoane potrivnice Coranului, care nu pot reflecta cum se cuvine; spunând ” că expresiile în care se relatează că toiagul profetului Moise s-a transformat în șarpe și a mâncat șerpii vrăjitorilor care îl sprijineau înainte pe Faraon nu sunt (Doamne ferește) decât niște basme”, aduc ultimului mesaj al lui Allah o critică superficială și lipsită de sinceritate.
Acum să ne amintim versetele în cauză;
7:115 – Vrăjitorii i-au spus lui Moise: “O, Moise! Tu îți vei arăta mai întâi iscusința, sau noi?”
7:116 – Moise a spus: “Aruncați voi”. Când au aruncat ceea ce aveau de aruncat, au vrăjit ochii tuturor și i-au îngrozit. Într-adevăr, au arătat o mare vrăjitorie.
7:117 – Iar Noi i-am revelat lui Moise: “Lasă-ți și tu toiagul.” Deodată, toiagul a prins și a înghițit tot ceea ce născociseră ei.
7:118 – Adevărul ieșise de acum la iveală și tot ceea ce făcuseră ei a fost în zadar.
7:119 – Acolo fuseseră învinși și umiliți.
7:120 – Vrăjitorii s-au prosternat cu toții.
7:121 – “Am crezut în Domnul lumilor.” au spus ei.
7:122 – “În Domnul lui Moise și al lui Aaron.”
Când examinăm versetele scrise mai sus; în ziua de HACC (hüccet-dispută) stabilită dinainte cu scopul de a sprijini mentalitatea negatoare și nedreaptă pe care o reprezintă Faraon, mai întâi adversarii creației și-au lansat dovezile. Apoi profetul Moise a prezentat împotriva acestor idei argumentele sale de origine tevhid. De exemplu, darwinismul folosește lipsa de cunoștințe a oamenilor în chestiuni științifice și încearcă să creeze o prejudecată în masele neștiutoare. Metoda folosită pentru aceasta este hipnoza în masă prin repetare abundentă și crearea unui efect de vrajă.
Astăzi, acest efect al hipnozei în masă a cuprins întreaga lume. Într-atât încât o mare parte a oamenilor au fost transformați în apărători înfocați ai “evoluției”, despre care de fapt nu știu nimic. De fapt, mulți dintre ei nici măcar nu sunt conștienți de ceea ce apără. Ei au rămas doar sub influența imaginilor imaginare de oameni-maimuță tot mai îndreptați de spate, pe care le văd în ziarele zilnice, sau a unor știri de felul “strămoșul nostru ar fi fost un vierme”. Prin asemenea sugestii, hipnoza în masă a fost dusă la succes. Din cauza acestui succes fals, nimeni nu s-a gândit să întrebe “există vreo dovadă?”.
Când profetul Moise a prezentat dovezile Creației, chiar și cei care apărau ideile mentalității negatoare bazate pe faptul că totul s-a format prin întâmplare, văzând înfrângerea intelectuală pe care au suferit-o în fața realității creației, au crezut de îndată. Această relatare este faptul că oamenii cu rațiune curată au putut vedea dovezile științifice și raționale ale lui Allah, Creatorul întregului univers.
“Spune: “Adevărul a venit, iar deșertăciunea a pierit. Fără nicio îndoială, deșertăciunea este sortită pieirii.”” (Sura Al-Isra, 81)
Acesta este fundalul relatării potrivit căreia toiagul profetului Moise s-a transformat în șarpe și a mâncat ceilalți șerpi.
Allah știe cel mai bine.