Răspuns la afirmația „De ce au fost trimise Coranul și celelalte cărți sfinte mereu în geografia Orientului Mijlociu”:
Afirmația că în geografia Orientului Mijlociu au fost trimise religiile care să stea la baza credințelor oamenilor de azi și au fost însărcinați mesageri; dar că în celelalte regiuni și geografii ale lumii nu a existat o astfel de transmitere, este, de fapt, poate una dintre cele mai frecvente evaluări greșite. Allah spune în cartea Sa înaltă că, pentru fiecare comunitate, a ales mesageri care să răspândească mesajul religiei tevhidului în poporul lor:
În fiecare comunitate am trimis un mesager care să spună: ‘Slujiți-i lui ALLAH și feriți-vă de idolatrie.’ Pe unii dintre ei ALLAH i-a călăuzit, iar alții au fost condamnați să rămână în rătăcire. Străbateți pământul și luați seama care a fost sfârșitul celor care au dezmințit.
Sura An-Nahl Versetul 36
Potrivit acestui verset, înseamnă că mesagerii au fost însărcinați și religia a fost expusă nu doar în Orientul Mijlociu, ci și în alte regiuni. Dar faptul că mesagerii au fost trimiși mai frecvent în această regiune în discuție, în care a început și s-a dezvoltat în special civilizația și în care a trăit în mod dens populația lumii, este o necesitate sociologică. Această situație nu înseamnă că în alte regiuni nu a ajuns deloc transmiterea. Cei aproximativ 25 de profeți, numiți în Coran, și-au îndeplinit cu adevărat misiunea în regiunea în discuție și în împrejurimi. Dar tot Coranul însuși ne explică că există mesageri care nu sunt numiți în Coran.
Despre o parte dintre profeți ți-am relatat mai înainte; iar despre o parte nu ți-am relatat.
Sura An-Nisa Versetul 164
Înseamnă că mulți alți mesageri, care nu sunt numiți în Coran, au fost însărcinați de Allah. Iar locurile în care au trăit acești mesageri și popoarele cărora le aparțineau nu sunt cunoscute. Acești mesageri ar fi putut foarte bine să trăiască și în afara Orientului Mijlociu. La aceste informații, neprecizate în Coran, putem ajunge doar făcând cercetări arheologice și folosind rațiunea.
Mulți cercetători susțin că la originea școlilor de credință și de gândire existente în prezent în geografiile din afara Orientului Mijlociu se află religia tevhidului. În special se susține că budismul a fost la început o religie a tevhidului și că, după moartea lui Buddha, a suferit o degenerare, pierzându-și însușirea de religie adevărată. Pentru aceste idei ale lor, tot din cuvântul lui Allah, ca un semn, poate fi arătat și acest verset.
Jur pe smochin și pe măslin,
Jur pe muntele Sinai,
Și jur pe acest oraș sigur (Mecca), că;
Sura AT-TIN versetele 1,2,3
În acest verset, în timp ce măslinul îl simbolizează pe profetul Isus, muntele Sinai pe profetul Moise, ținutul sigur pe profetul Muhammad. Iar smochinul îl simbolizează pe Buddha, care apare în scrierile budiste ca ajungând la adevăr sub un smochin. La fel, având în vedere ideile pe care le-au susținut și schimbările pe care le-au făcut în societatea în care au trăit, există gânduri că Socrate și regele aztec Kukulkan ar fi fost mesageri însărcinați să răspândească religia tevhidului a lui Allah. (Cel mai bine știe Allah).
Dar, chiar dacă nu este așa, Allah spune în multe locuri din cartea Sa, că în locurile în care nu a ajuns transmiterea nu va fi pedepsit nimeni.
Domnul tău nu nimicește comunitățile până când nu trimite în centrul lor un mesager care să le recite versetele Noastre. Noi nu nimicim niciodată comunitățile al căror popor nu este nedrept.
Sura AL-QASAS versetul 59
Noi nu pedepsim pe nimeni fără să trimitem un mesager
Sura AL-ISRA Versetul 15