Răspuns la afirmația “Coranul este arabă pură, dar de ce unele cuvinte din Coran nu sunt de origine arabă?”

O altă critică lipsită de bună-credință adusă Coranului, cuvântul lui Allah, este că, deși se spune că a fost scris într-o limbă arabă pură, în text există unele cuvinte care nu sunt arabe.
Coranul a fost, desigur, revelat în arabă. Dar, așa cum apare în această afirmație, în versete nu se spune niciodată despre el că este ”arabă pură”. De fapt, nicio limbă folosită în lume nu poate avea oricum pretenția de a fi pură. Din punct de vedere sociologic, fiecare limbă primește și dă cuvinte și concepte de la și către alte limbi. Acest schimb este oricum un adevăr scos la iveală foarte clar de lingvistică.

Coranul este o carte în arabă foarte clară. Adică oricine cunoaște limba arabă înțelege cele spuse în Coran. În Coran pot exista cuvinte trecute mai înainte în limba arabă din alte limbi, dar și acestea sunt oricum arabă. Sunt cuvinte care există în limba arabă. Aici este o acuzație lansată doar pentru a face o afirmație, fără a se gândi la lingvistică. Această caracteristică nu există doar în limba arabă, ci în orice limbă. În orice limbă trec cuvinte din alte limbi și se stabilesc în acea limbă. Același lucru este valabil și pentru turcă. De exemplu, “ Kemal, final imtihanında kopya çektiği için fakülte konseyi kararıyla üniversiteden uzaklaştırıldı”. Această propoziție este o propoziție în turcă. Oricine o citește înțelege această propoziție, însă aproape toate cuvintele din această propoziție sunt cuvinte trecute în turcă din alte limbi. Faptul că aceste cuvinte au trecut din alte limbi nu înseamnă că această propoziție nu este în turcă. Dimpotrivă, chiar dacă aproape toate cuvintele din această propoziție sunt cuvinte trecute din limbi străine, ea este o turcă clară, pe care o poate înțelege oricine. Și Coranul este o carte scrisă într-o arabă inteligibilă în acest fel. Și în versete este subliniată clar această latură a Coranului.

În afară de aceasta, în revelația lui Allah există, desigur, foarte multe informații aparținând perioadelor de dinaintea Coranului. Pentru că informațiile din Coran vin de la primul om încoace. Începând cu primul om, Allah a trimis omenirii mesageri și cărți. Numele și conceptele care apar, începând cu primul mesager, profetul Adam, în subiecte precum poruncile și interdicțiile, metodele și timpurile de adorare sau povestirile mesagerilor înseamnă, desigur, că în aceste texte există nume și cuvinte comune.

Acesta este și adevărul care se află în spatele faptului, unul dintre argumentele cele mai folosite în ateism, că o parte dintre cuvintele, evenimentele sau relatările din Coran apar și în sursele civilizațiilor sau comunităților anterioare. Prietenii atei pretind, pornind de la această situație, că Coranul a fost alcătuit din informațiile din civilizațiile vechi. Or, aceasta este o afirmație pe de-a-ntregul imaginară.

Potrivit Coranului, Islamul începe cu profetul Adam și, de-a lungul miilor de ani, prin intermediul multor Profeți trimiși, în tot felul de civilizații au existat numele lui Allah, și termeni religioși, iar povestirile din Coran, prin faptul că Profeții le-au relatat popoarelor lor, au intrat atât în inscripții, cât și în sursele lor istorice. Nu poate exista ceva mai firesc decât aceasta. Iar aceasta este dovadă nu pentru ateism, ci pentru adevărul din Coran că “religia a început cu profetul Adam”.

VERSETE ÎN LEGĂTURĂ

Sura An-Nahl, versetul 103;

Sura Az-Zumar, versetul 28;

Sura Yusuf, versetul 2;

Sura Az-Zukhruf, versetul 3;

Sura Ash-Shura, versetul 7;

Sura Ta-Ha, versetul 113