Versetul ”Îndeamnă-i pe credincioși la război” nu este ațâțare la război

Islam este un cuvânt cu rădăcina în pace. Este evident că cei care încearcă să prezinte islamul, care are la temelie pacea, ca pe o religie a războiului și a sălbăticiei nu au habar de versetele Coranului. În islam, războiul este un drept numai și numai dacă există un atac. În mod firesc, când există un atac, se face ceea ce trebuie făcut în scop de apărare. În islam, luarea unei vieți în afara războiului și a talionului este socotită egală cu uciderea întregii omeniri și este printre cele mai mari păcate. Înainte de a intra în subiectul nostru principal, vreau să adaug câteva versete care arată condiția începerii războiului în Coran.

După cum se va înțelege foarte clar și din versete, musulmanii nu intră niciodată în război fără motiv. Numai când li se pornește război; când viața, bunurile și cinstea lor sunt amenințate, intră în război în scopul de a le apăra pe acestea. Acum, ținând seama de aceste versete, să analizăm versetul ”îndeamnă-i pe credincioși la război”, pe care prietenii atei îl aduc mereu în discuție.

Când luați un verset izolat și îl adăugați, puteți scoate sensuri foarte diferite. De exemplu, în sura An-Nisa 43 se spune ”Nu vă apropiați de rugăciune când sunteți băuți, până când nu știți ce spuneți”. Dacă luați doar partea ”nu vă apropiați de rugăciune” din acest verset, ajungeți la un sens cu totul diferit. Și în versetul 65 din sura Al-Anfal este vorba de o astfel de situație.

Când vă uitați la ce este înaintea versetului; în versetul 56 din sura Al-Anfal se vorbește despre oamenii necredinței care își încalcă înțelegerile. Când vă uitați la versetul 58 din sura Al-Anfal, se spune: dacă bănuiți trădarea unei comunități cu care ați făcut o înțelegere, într-o asemenea situație anunțați-i că nici voi nu veți rămâne credincioși înțelegerii. Și la sfârșitul versetului, spunându-se ”Allah nu-i iubește pe trădători”, este condamnată trădarea celeilalte părți. În versetul 60 din sura Al-Anfal se arată că trebuie făcută o pregătire materială, ca măsură și pentru descurajare, împotriva trădării și atacurilor oamenilor necredinței care încalcă înțelegerea și trădează. Se spune ”Pregătiți cai puternici și bine hrăniți”. Iar în versetul 61 din sura Al-Anfal, în această perioadă de pregătire, se spune ”dacă ei înclină spre pace, înclină și tu spre ea ”. Adică prioritar este întotdeauna nu războiul, ci pacea. Dar dacă cealaltă parte stăruie în război, atunci acesta devine inevitabil. Și când se creează o stare de război, ceea ce va face un comandant este să-și pregătească ostașii material și moral pentru război și să-i îndemne.

Să ne gândim la condițiile de azi; chiar dacă nu sunt implicate în vreun război, țările sunt pregătite și instruite în privința ostașilor și a munițiilor, ca măsură împotriva riscului unui posibil război. Și acest lucru este încurajat în fiecare țară. În Războiul de Independență, și Mustafa Kemal Atatürk și-a pregătit material și moral ostașii pentru război și i-a îndemnat, motivându-i psihologic pentru această situație grea.

Cuvintele ”Armate, prima noastră țintă este Mediterana” sunt simbolul hotărârii de a alunga dușmanul de pe pământul patriei. La temelia acestor cuvinte ale sale, care conțin un îndemn la război, se află apărarea împotriva dușmanului a pământurilor aflate sub ocupație. Atatürk, spunând ”Dacă nu este pentru apărarea patriei, războiul este o crimă.”, și-a arătat și credința față de versetul 32 din sura Al-Ma'ida. Ca un comandant care câștigă victorie după victorie și este hotărât să elibereze pământurile țării de sub ocupația dușmană, le-a spus ostașilor săi “Nu vă ordon să atacați, ci să muriți”. Când se creează o stare de război, un comandant își stabilește strategia, dezvoltă tactici cu care să-și facă apărarea și își motivează/îndeamnă ostașii să le aplice. Și profetul Muhammad, când a avut loc războiul, în calitate de comandant, și-a motivat și îndemnat ostașii în această direcție. Așa și trebuie să fie.

Concluzie: Motivul din spatele versetelor care vorbesc în Coran despre război și moarte este atacul asupra musulmanilor și încercarea de a-i alunga din țara lor. Față de această acțiune, apărarea de sine a musulmanilor devine un drept. Și când are loc războiul, oamenii nu-și dăruiesc flori unii altora, ci ucid ca să nu moară. Iar comandantul aflat în frunte își îmbărbătează ostașii ca să nu fie învinși în război.

Allah nu vă oprește să le faceți bine și să vă purtați cu dreptate față de cei care nu au luptat cu voi în privința religiei și nu v-au alungat din țara voastră. Pentru că Allah îi iubește pe cei care fac dreptate. (Sura Al-Mumtahana, 8) spunând acestea, poruncește să se poarte cu dreptate și să facă bine celui care nu încearcă să-l alunge pe musulman din țara lui și nu luptă cu el.