Răspuns la critica potrivit căreia subiectele din Coran sunt dezordonate
Faptul că, vorbind despre un subiect, Coranul trece deodată la alt subiect și apoi continuă din nou relatarea despre primul subiect este criticat de unele persoane, ba chiar se susțin afirmații potrivit cărora Coranul ar fi, Doamne ferește, o Carte dezordonată/amestecată în privința expunerii subiectelor.
Așa stau oare cu adevărat lucrurile, sau aici există o caracteristică superioară de exprimare, o artă și o ordine matematică?
Mai întâi de toate, Coranul nu este, luat singur, o Carte de știință, o Carte de drept sau doar o Carte de morală. Coranul este un îndrumător divin care le arată oamenilor calea cea mai dreaptă. În Coran se află principiile care reglementează relațiile dintre Creator și om, dintre om și om și dintre om și univers. Ținta de bază a Coranului este să călăuzească oamenii prin educare, îndreptare, călăuzire și informare. Celelalte informații sunt elemente secundare, care servesc la explicarea și susținerea subiectelor principale.
Un verset din Coran despre care se crede că are legătură cu un subiect poate fi legat, direct sau indirect, de încă multe alte subiecte. Faptul că subiectele se află în multe versete îl face de neepuizat. La fel ca cifrele: cu zece cifre aranjate sub o anumită disciplină se poate forma un singur număr de telefon, în timp ce cu zece cifre care așteaptă pregătite din punct de vedere funcțional, fără un scop de ordonare, se pot deriva o infinitate de numere de telefon. Coranul nu face, în niciun subiect, o expunere obișnuită sub forma introducere-cuprins-încheiere. Conține în sine o formă de învățare mult mai desăvârșită decât această caracteristică de expunere ordonată. În această stare, Coranul nu seamănă cu cărțile ordonate-formate cu care suntem obișnuiți.
Coranul este o Carte educativă. Dispunerea subiectelor în Coran vă aruncă direct în mijlocul vieții și vă vorbește despre viață, parcă ați fi lucrat la un proiect. De exemplu, ne învață modul de gândire al celor care neagă. Ca să-i cunoaștem pe oamenii cu această psihologie și ca noi înșine să stăm departe de asemenea situații. Dacă în Coran s-ar fi făcut o expunere a subiectelor sub o anumită categorie, nu ar fi dat efectul din versetele pe care le-am scris mai jos ca exemplu;
“Și, uitându-și crearea, ne-a adresat o întrebare cu exemplu: “Cine va învia oasele după ce au putrezit?” (Ya-Sin 36:78)
Cei care Îi asociază parteneri lui Allah vor spune: “Dacă Allah ar fi voit, nici noi nu am fi asociat, nici strămoșii noștri nu ar fi asociat și nu am fi făcut nimic haram…” (Al-An'am 6:148)
…pe cei pe care Allah i-ar fi hrănit dacă ar fi voit, noi să-i hrănim oare? Voi sunteți cu adevărat într-o rătăcire vădită. (Ya-Sin 36:47)
Dacă sunteți atenți, în versetele în cauză ne sunt transmise în același timp, întocmai ca în viață, zeci de subiecte diferite, precum modul de gândire al celor care neagă, răspunsurile care trebuie date lor și cum trebuie să ne purtăm în fața evenimentelor. Și tot astfel învățăm să stabilim legătura dintre viața lumească și viața de apoi.
Întâlnim acest fel de expunere în multe versete ale Coranului. Dacă, atunci când vă acordați deplin atenția asupra versetelor, puteți vedea că sura pe care ați citit-o vă apare în mod constant în viață și că, în multe evenimente, veți privi evenimentele cu perspectiva câștigată prin aceste sure.
Coranul este o ființă vie. Vorbește despre diversele situații pe care le veți întâlni în viață și îi dă omului o perspectivă asupra vieții. Aproape fiecare verset este pentru aproape întreaga viață.
Și în Coran, pentru a înțelege un subiect, nu vă este de ajuns să priviți doar acel subiect. Trebuie să priviți întregul Coran. Fără să cuprindeți întregul, nu puteți cuprinde partea. Pare un paradox, dar când înțelegeți o mică parte din el; veți fi înțeles întregul. Întocmai ca viața.
O carte organizată după o anumită sistematică nu ar putea niciodată, dar niciodată, să dea acest efect pe care Coranul îl dă sufletului și rațiunii omului.
Pe Coran ni-l învață și ni-l explică Allah. A înțelege și a trăi Coranul este lucrul cel mai potrivit firii omului. Așa cum a arătat și Preaînaltul nostru Domn în versete; trebuie să citim Coranul fără grabă, pe secțiuni, gândind și iar gândind.
După cum se vede, versetele din diferite sure ale Coranului pot alcătui părți ale unui subiect diferit. Așa cum substanțe diferite, care se află în natură în mod răspândit, dar îndeplinind o funcție, sunt aduse laolaltă în laborator pentru un scop, versetele Coranului sunt și ele materiale pregătite să intre în reacție ca parte a oricărui subiect. Această dispunere divină, care la prima vedere oferă o imagine dezordonată, este o dispunere cu o capacitate infinită de prelucrare și o binecuvântare care nu se epuizează.