A fost aruncat profetul Iona pe uscat, sau nu a fost aruncat?
Nu trece o zi fără să ne aflăm în fața unei lipse de logică atee. Afirmația lor de acum este următoarea;
În sura As-Saffat, versetele 143.-144.și 145, se spune: “Dacă nu ar fi fost dintre cei care Îl slăvesc și Îl înalță pe Allah, ar fi rămas negreșit în pântecele peștelui până în ziua în care vor fi înviați oamenii. Apoi l-am ARUNCAT pe țărm, bolnav.” (traducerea Diyanet).
Însă în Sura Al-Qalam, versetul 49, se spune: “Dacă nu l-ar fi ajuns o binecuvântare de la Domnul său, AR FI FOST ARUNCAT negreșit, mustrat, într-un loc pustiu.” (traducerea Diyanet).
Într-un verset apare “l-am aruncat pe țărm, iar în alt verset ar fi fost aruncat”. Adică nu există aici o contradicție?
Unul dintre motivele acestei greșeli și ale multor altora asemănătoare ale prietenilor atei este că tratează versetele independent de întregul Coranului. Așa cum am menționat în multe dintre articolele publicate anterior pe site-ul nostru, Coranul este un întreg, iar o critică, o problemă privitoare la Coran se poate rezolva și își găsește rezultatul tot prin raportarea la întregul Coranului. https://kurandaceliskiolmaz.net/kuran-anlasilmasi-zor-bir… Acum să luăm împreună versetele menționate și să examinăm dacă există o contradicție, așa cum se pretinde.
Să începem subiectul mai întâi prin a afla povestea prin care a trecut profetul Iona;
Amintește-ți (și de Iona) cel al peștelui; când plecase mâniat, crezând că de aceea nu-l vom pune în necaz….. (Sura Al-Anbiya 87 ).
În acest verset din Sura Al-Anbiya, ca motiv al părăsirii poporului său de către profetul Iona este arătată mânia sa. Aici există o situație/un detaliu la care trebuie să atragem atenția. Și anume, mânia profetului Iona nu este împotriva lui Allah, ci împotriva poporului său. Potrivit versetului, profetul Iona, mâniat pe poporul său, și-a părăsit poporul deși nu exista o poruncă de la Allah. Or, în Coran, vedem că plecarea Mesagerilor din societățile lor a fost întotdeauna cu permisiunea lui Allah . (Vezi; Sura Ash-Shu'ara 52, Sura Hud 36-37, Ash-Shu'ara, 169-171 ). Prin urmare, faptul că profetul Iona, fără să aștepte porunca lui Allah privitoare la sfârșitul poporului său, printr-o decizie greșită, crezând și că Allah nu-l va pune în necaz, și-a părăsit societatea, a fost contrar legii lui Allah. Astfel a început încercarea rânduită pentru profetul Iona.
Evenimentele de după părăsirea poporului său de către profetul Iona se desfășoară astfel:
- Când fugise pe o corabie plină.
- Astfel luase parte la tragerea la sorți și fusese dintre cei care pierd.
- Dacă nu ar fi fost dintre cei care (Îl) slăvesc (mult pe Allah),
- În pântecele lui rămăsese până în ziua în care (oamenii) vor fi înviați și ridicați.
- În cele din urmă, în timp ce era bolnav, l-am ARUNCAT într-un loc gol (pe țărm).
- Și am făcut să crească deasupra lui un copac dintr-un soi (asemănător dovleacului), cu frunze dese și late.
- L-am trimis (ca profet) la o sută de mii sau la (o comunitate al cărei număr) este și mai mare.
Ca urmare a ijtihadului greșit pe care l-a făcut, Allah îl pune pe profetul Iona în necaz. După aceasta, profetul Iona Îl slăvește pe Allah și se roagă.
În întunecimi (în pântecele peștelui) a chemat: ‘Nu există altă divinitate în afară de Tine, Tu ești preaînalt, cu adevărat, eu am fost dintre cei nedrepți’. (Sura Al-Anbiya,87)
“Iar Noi i-am primit ruga și l-am salvat de amărăciune. Iată, astfel îi salvăm Noi pe cei care cred.” (Sura Al-Anbiya 88 )
Așa cum se arată și în versetul 143 din Sura As-Saffat, “Dacă nu ar fi fost dintre cei care (Îl) slăvesc (mult pe Allah),” dacă nu s-ar fi căit și nu s-ar fi refugiat la Allah, așa cum se menționează în Sura Al-Qalam, versetul 49, ar fi fost lăsat, ar fi fost aruncat, mustrat, pe uscat/pe țărm.
Rabdă hotărârea Domnului tău, nu fi ca cel al peștelui. Când, cuprins de mânie, chemase. Dacă nu l-ar fi ajuns o binecuvântare de la Domnul său, AR FI FOST ARUNCAT, desigur, într-un ținut pustiu, într-o stare de mustrat. Însă Domnul său l-a ales și l-a făcut dintre cei buni. (Sura Al-Qalam, 48-49-50)
În concluzie, aceste două versete, adică Sura As-Saffat 145 și Sura Al-Qalam 49, trebuie înțelese astfel. Astfel, între aceste două versete nu există nicio contradicție de sens și de logică.