Înapoi la ghid
AZTRENDEFRESNLRUITSQBSROKYDA

Răspuns la afirmația că profetul Muhammad a scris versetele despre pradă ca să se îmbogățească

Profetul Muhammad, prin căsătoria făcută cu Khadija, era deja un bărbat foarte bogat și puternic. De ce ar pune ca o condiție cineva al cărui scop este bogăția acte de adorare precum ”infak, zekat, sadaka”? Ați putea spune că, părând binefăcător, poate strânge mai mulți susținători. Dar atunci de ce ar spune, potrivit versetului 219 din sura Al-Baqara, dați ca infak tot ce rămâne peste nevoie? De ce ar spune să nu strângeți și să nu adunați bunuri? În acest sistem poruncit, bunurile sunt cheltuite pe calea lui Allah. Se spune să fie date orfanului, săracului, celui rămas pe drum, vecinului apropiat și îndepărtat, rudei. Care este aici interesul profetului Muhammad? Când, de fapt, aceste versete sunt grele pentru sinele multor persoane. Și cei care se feresc să facă aceasta se pot îndepărta de el și poate pierde putere în acest sens.

Într-un verset spune că prăzile sunt ale lui Allah și ale Mesagerului Său. Să intrăm puțin în detalii… Nebi înseamnă profet și este persoana care primește Cartea. Iar mesagerul este, sub titlul de Nebi, identitatea lui din clipa în care transmite oamenilor acea Carte. În clipele în care nu îndeplinește misiunea de transmitere, nu este mesager, ci nebi. Prin urmare, în verset nu se spune că ceea ce este numit pradă este al lui Nebi, care este om. Dacă examinați versetele în care Allah și Mesagerul Său apar împreună ținând seama de aceste definiții, se înțelege foarte limpede că, prin însușirea de transmițător, ascultarea, prada… îi aparțin lui Allah. Dar ce să facă Allah cu prada? Ceea ce se are în vedere aici este că proprietarul bunurilor este Allah, Allahu alem. Cel care a creat toate prăzile de pe pământ și din cer este Allah. Și oricum, tot surplusul de peste nevoie al bogăției care îi aparține lui Allah și pe care El o dă robilor Săi trebuie împărțit în felul vestit de Allah. Chiar dacă i-ar fi revenit profetului o parte, nu ca mesager, ci în identitatea de Nebi, oricum, potrivit prevederii versetelor, nu ar fi putut păstra aceste bunuri în mâna lui…

يَوْمَ يُحْمَىٰ عَلَيْهَا فِى نَارِ جَهَنَّمَ فَتُكْوَىٰ بِهَا جِبَاهُهُمْ وَجُنُوبُهُمْ وَظُهُورُهُمْ هَٰذَا مَا كَنَزْتُمْ لِأَنفُسِكُمْ فَذُوقُوا۟ مَا كُنتُمْ تَكْنِزُونَ

În ziua în care ele vor fi înroșite în focul Iadului, frunțile, coastele și spatele lor vor fi arse cu ele (și:) „Iată, acestea sunt ceea ce ați adunat și ați păstrat pentru voi înșivă; gustați ceea ce ați adunat și ați păstrat” (se va spune). (Sura At-Tawba, 35)