Răspuns la Pretenția că Profetul Muhammad A Scris Versetele despre Război Pentru a Obține Putere și Autoritate

Când Profetul i-a făcut cunoscut poporului său că este mesager și a început să propovăduiască versetele, fruntașii poporului l-au văzut pe el ca aflându-se în ”rătăcire, deviere, insuficiență mintală”; iar despre cei care îl urmau au spus că au minte slabă. Au refuzat să îl urmeze pe Profet și, ca justificare, au invocat fidelitatea lor față de tradițiile învățate de la strămoșii lor. Ce le poruncea religia strămoșilor lor și de la ce îi oprea profetul Muhammad?

În sistemul politeist, poligamia era legitimă. Or, profetul Muhammad punea o limită căsătoriilor, recomanda monogamia. În sistemul politeist, fetițele erau îngropate de vii. Or, profetul Muhammad interzicea îngroparea fetițelor. Politeiștii aveau sclavi. Or, profetul Muhammad spunea că cel care alege Islamul este egal cu celălalt, că superioritatea nu este după rasă sau neam, ci după takwa. Și propovăduia ca sclavii aflați în mâinile politeiștilor să fie eliberați, plătindu-li-se stăpânilor prețul lor. Făcea cunoscut că sclavul și stăpânul au același statut în Islam…

Desigur, religia propovăduită de profetul Muhammad răsturna sistemul politeiștilor. De aceea, asupra Profetului și a celor de lângă el a început să se aplice presiune materială și morală. Din această cauză credincioșii au fost nevoiți să facă hijra. Însă atacurile au continuat și, când viețile și bunurile lor au ajuns în pericol, iar partea adversă a deschis războiul, a lupta în scop de apărare a devenit un drept.

Așa cum pretind ateii, profetul Muhammad nu a luptat pentru a obține putere și autoritate sau pentru a impune Islamul cu forța. A fost nevoit să lupte pentru a-și apăra viața și bunurile împotriva presiunilor aplicate asupra lui din cauza ideii sale. De exemplu, în versetul 5 din Sura At-Tawbah, pe care ateii îl aduc foarte des în discuție, se spune că pe politeiștii care au încălcat înțelegerea și i-au ucis pe credincioși, după ce ies lunile haram, îi puteți ucide și voi. Dar se spune: dacă cer eman, dați-le eman și conduceți-i în siguranță până la locul unde vor merge. Dacă Coranul l-ar fi scris profetul Muhammad, ar fi spus oare: dacă politeistul care adineauri a atentat la viața, bunurile și onoarea lui și a companionilor săi cere iertare, iertați-l și duceți-l în siguranță până la casa lui? Această poruncă nu ar fi apăsat greu asupra sinelui și nu ar fi provocat răzvrătire?

În plus, în versetele 101 și 102 din Sura An-Nisa, Allah spune: în timp de război, reduceți rugăciunea la jumătate, împliniți-o cu rândul. Cineva al cărui scop este să obțină putere, dacă ar fi scris el însuși Coranul, nu ar fi făcut cunoscut un verset care să amâne rugăciunea în timp de război? De ce și-ar pune în pericol viața sa și a credincioșilor de lângă el?