Răspuns la afirmația că profetul Muhammad a scris versete ca să facă mai multe căsătorii

Profetul Muhammad a fost, până la vârsta de 40 de ani, când a primit misiunea de mesager, o persoană respectată, cunoscută în societatea în care trăia drept ”emin”, adică demn de încredere. Când el avea 25 de ani, s-a căsătorit cu Khadija, care avea 40 de ani, și au rămas căsătoriți aproximativ 25 de ani, până la moartea Khadijei. Khadija era o femeie de afaceri bogată. Dacă scopul profetului Muhammad ar fi fost bogăția și femeile, după bogăția dobândită în urma căsătoriei cu Khadija, ar fi divorțat și s-ar fi căsătorit cu doamne tinere. Iar în acea perioadă poligamia era oricum legitimă. Iar când soția sa a murit, el lăsase în urmă perioadele tinereții, era un bărbat de 50 de ani.

Potrivit sistemului politeist, un bărbat avea deja dreptul de a lua soții fără limită. Adică profetul Muhammad nu avea nevoie să depună un efort suplimentar ca să fie poligam. Dar atunci care este logica de a pune o limită căsătoriilor sale prin versetul ”De acum înainte nu-ți sunt îngăduite (alte) femei și nici să le schimbi pe acestea cu alte soții - chiar dacă frumusețea lor ți-ar plăcea…” (Sura Al-Ahzab, 52)? De ce ar scrie un verset care să-l limiteze pe el însuși, când avea oricum dreptul de a lua soții fără limită?

În Tora scrie că fiicele profetului Lot, chipurile ca să le continue neamul, au avut relații cu tatăl lor bun în timp ce el dormea. Vedeți în ce poziție a fost adus profetul Lot?

Dacă se ține seama și de asemenea născociri ale popoarelor din trecut și de superstițiile transmise chipurile drept hadis, este cât se poate de normal ca, într-un mod care să nu dea loc la transmiteri greșite, căsătoriile profetului Muhammad, îmbrăcămintea soțiilor sale, felurile lor de a vorbi cu bărbații străini … să fie descrise limpede și în detaliu. Gândiți-vă, astăzi, cu ce fel de superstiții s-ar fi murdărit mințile ateilor și deiștilor, tulburate din cauza hadisurilor născocite, dacă nu ar fi existat aceste versete limpezi…