Înțărcarea bebelușului: treizeci de luni sau doi ani?
În timp ce în versetul 15 al surei Al-Ahqaf se precizează că purtarea omului în pântecele mamei și perioada înțărcării sunt în total de treizeci de luni , în versetul 14 al surei Luqman apare că perioada despărțirii de lapte este în decurs de doi ani. Mai întâi să scriem versetele……
Noi i-am recomandat omului să le facă bine mamei și tatălui său. Mama lui îl poartă cu trudă și îl naște cu trudă. Purtarea lui în pântecele mamei și înțărcarea lui durează treizeci de luni… (Sura Al-Ahqaf, 15)
Noi i-am recomandat omului pe mama și pe tatăl lui. Mama lui îl poartă cu mare greutate. Înțărcarea lui are loc în decurs de doi AMEYN ( ani ). Trebuie să-Mi mulțumești Mie și mamei și tatălui tău. Întoarcerea este la Mine. (Sura Luqman, 14)
Deși potrivit lui Luqman 14 se spune că înțărcarea are loc în decurs de doi ani, adversarii Coranului, denaturând aceasta ca și cum ar fi doi ani întregi și făcând calcule, apoi, de vreme ce există o perioadă de înțărcare de doi ani ( 24 de luni), dacă o adunăm cu perioada petrecută în pântecele mamei, ar trebui să facă 24 + 9 = 33 de luni. Iar aceasta este o durată diferită de cele 30 de luni, perioada de înțărcare care apare în Al-Ahqaf 15, înseamnă că în Coran există o contradicție, zic ei, lansând o afirmație.
Oare au dreptate în aceste afirmații?… Desigur că nu. Este clar că în textul revelat de Allah nu poate exista contradicție. Că socoteala făcută este greșită este deja foarte clar. Pentru că ei iau expresia ‘în decurs de doi ani’ din sura Luqman ca doi ani întregi, socoteala devine complet greșită…Însă, când ne gândim la aceste informații în același timp cu un alt verset al Coranului, ne întâlnim cu o minune foarte interesantă a Coranului.
Oponenții Coranului, în timp ce încearcă să găsească contradicții în Coran, desigur nu știu că ne oferă posibilitatea de a găsi și de a înțelege miraculoasele versete ale coranului..
Versetul în discuție este Al-Baqarah 233….este astfel.
Mamele își alăptează copiii – pentru cei care vor să desăvârșească alăptarea – doi HAVL (perioade – nu ani) întregi. A pregăti hrana și îmbrăcămintea mamelor în mod conform cu obiceiul îi revine tatălui copilului. Niciun sine nu este ținut răspunzător de ceva dincolo de capacitatea sa de creație. Mama să nu fie păgubită din cauza copilului ei, nici tatăl copilului din cauza propriului său copil. Și pentru moștenitor se aplică același principiu. Dacă mama și tatăl, în urma unei înțelegeri și consultări reciproce, vor să înțărce copilul, nu este păcat asupra lor. Dacă vreți să puneți o doică să vă alăpteze copiii, cu condiția să predați frumos plata stabilită în mod conform cu obiceiul, nu este niciun păcat în a face aceasta. Temeți-vă de Allah și să știți că Allah vede în cel mai bun mod ceea ce faceți.
În timp ce în Al-Baqarah 233 apare havl (perioadă), iar cel care apare în Luqman 14, dar este tradus în toate traducerile sensurilor prin AN, iese la iveală o situație care nu atrage atenția.Cuvântul HAVL înseamnă în turcă perioadă. Pentru legume, perioada este timpul scurs de la semănarea legumei până când dă rod. Pentru copaci, perioada este timpul scurs de la înflorire până la coacerea fructului. Pentru Lună, perioada este timpul scurs de la o lună plină până la o altă lună plină. Pentru Soare, perioada este timpul scurs de la cea mai lungă zi a anului până la cea mai lungă zi a anului următor, adică un an… Pentru om, perioada (HAVL) este timpul scurs de la rămânerea însărcinată a femeii până când naște. Iar aceasta este, potrivit calendarului solar, în medie 9 luni și 10 zile, potrivit calendarului lunar, 10 luni.
Doi havl = 10×2 = 20 de luni (luni lunare) = perioada de alăptare
Dacă adăugăm la aceasta perioada sarcinii, care este de 10 luni (luni lunare), fac 30 de luni.
Dacă sunteți atenți, în timp ce în al-baqarah 233 spune „mamele își alăptează copiii DOI HAVL ÎNTREGI/DOUĂ PERIOADE”, în Luqman 14 spune „înțărcarea lui are loc în decurs de doi ani”.
Și această afirmație, întâlnită din când în când în grupurile de atei, este, ca și celelalte, neîntemeiată și lipsită de bună-credință și nu are alt efect decât acela de a produce un rezultat benefic, anume de a-i face pe cercetătorii Coranului să vadă mai limpede în text arta creației și marea rațiune a lui Allah.