Nu Apare Numele Üzeyr în Tora?
Nu există în Tora cineva numit ÜZEYİR și Evreii nu Numesc pe Nimeni Fiul lui Allah Oare? „Evreii: ‘Üzeyr este fiul lui Allah; au spus. Iar creștinii: Mesia este fiul lui Allah’, Acestea sunt cuvintele pe care le mestecă în gură. Își aseamănă cuvintele cu cele ale celor care au fost necredincioși înainte. Allah să-i nimicească! Cum sunt ei abătuți! Evreii, lăsându-L pe Allah, și-au luat drept domni pe învățații lor, pe rabinii lor; iar creștinii pe călugării lor și pe Mesia, fiul Mariei. Și totuși li s-a poruncit să slujească doar unui singur dumnezeu. Nu există alt dumnezeu în afară de El. El este departe de ceea ce Îi asociază aceștia. (At-Tawba, 9/30, 31)
Pornind de la cuvintele „Evreii: ‘Üzeyr este fiul lui Allah; din versetul 30 al surei At-Tawba, unele persoane spun că în tora nu există un nume precum Üzeyir și că evreii nu i-au spus acestei persoane fiul lui Allah și pretind, Doamne ferește, că Coranul a greșit.
Însă adevărul este cu totul altul și confirmă Coranul. În tora se vorbește, desigur, despre un mesager numit Üzeyir. Această persoană este, în limba torei, EZRA. Iar datele istorice dovedesc că mozaicii i-au spus acestei persoane „fiul lui Allah” mai ales până în secolul 10.
Motivul pentru care l-au acceptat pe Üzeyir ca fiu al lui Allah a fost faptul că El a rescris Tora pierdută. Üzeyir, menționat în Tora drept „Scribul Ezra” (Ezra ha-Sofer), este cel care a rearanjat, a scris Tora arsă, distrusă și chiar uitată cu totul odată cu jefuirea Ierusalimului de către Buhtunnasr.
Potrivit credinței evreiești, Allah i-a poruncit lui Üzeyir să ia scribi cu el și să se retragă în singurătate, iar după ce a băut a doua zi apa din cupa care i-a fost oferită, l-a pus să dicteze Tora timp de patruzeci de zile. Datorită acestei rescrieri a Torei, evreii îl numeau pe Üzeyir „Al Doilea Moise”; acceptau că, dacă nu ar fi venit profetul Moise, Tora i-ar fi fost dată lui Ezra.
Se știe că rescrierea din memorie de către Ezra (Üzeyir) a Torei dispărute și constatarea că această Tora era aceeași cu Tora pe care mai târziu o bătrână a ascuns-o și a scos-o la iveală au sporit admirația evreilor pentru el și că, drept urmare, l-au calificat drept „fiul lui Allah”. Faptul că evreii din vremea Profetului îl acceptau drept „fiul lui Allah” pe Üzeyir (Scribul Ezra), care aparținea familiei Kohen (neamul lui Aaron), se poate spune că evreii Nadir și Kureyza, care se aflau în acea perioadă în împrejurimile Medinei și aparțineau tot familiei kohen, îl acceptau astfel din cauză că era din neamul lui Aaron.
În istoria evreiască, pierderea funcțiilor de către kohen odată cu distrugerea Templului lui Solomon și trecerea conducerii politice și religioase la evrei în mâinile unor persoane care nu aparțineau neamului kohen au făcut ca valoarea atribuită lui Ezra să fie uitată cu timpul. Pe de altă parte, se înțelege că o religie (iudaismul) care îndrepta critici împotriva unui grup nou (creștinii) ce pretindea că profetul său (Isus Mesia) este „fiul lui Allah” a suspendat și o asemenea pretenție a sa. De altfel, istoricii vorbesc despre evrei care în secolele 9 și 10 încă îl acceptau pe Üzeyir drept „fiul lui Allah”.
El Cahiz (m. 869) relatează că unii evrei, iar Makdisi (m. 966) că o parte din evreii Palestinei din vremea sa îl numeau, pentru a-l preamări pe Üzeyir, Fiul lui Allah (İbnüllah).
În plus, se știe că, pe lângă faptul că numesc fii ai lui Allah persoanele pe care le socotesc mari în religie, creștinii și evreii se califică și pe ei înșiși așa cum apare în versetul 18 din Al-Ma'ida: ‘‘Evreii și creștinii: noi suntem copiii lui Allah și cei iubiți de El.”
Un aspect important din versetul 30 al surei At-Tawba este acela că arată că greșeala făcută în acceptarea lui Üzeyir și a lui Isus Mesia de către evrei și creștini drept fii ai lui Allah este o credință greșită care a continuat neîntrerupt în istorie. În continuarea versetului, expresia „Ei imită cuvintele negatorilor de dinaintea lor.” este în sensul că, în istorie, popoarele cu credință politeistă credeau că conducătorii sau liderii lor sunt fiii lui Dumnezeu.
Dintre acestea, se știe că la regii Babilonului, Sumerului, Akkadului, Egiptului, Romei, la scandinavi, la celți etc. fenomenul de Încarnare/ Tecessüd/Hulul a lui Dumnezeu, puterea spirituală a unicului Dumnezeu Creator s-a transformat în om-zeu și că acesta a fost calificat drept fiul lui Dumnezeu. Și astăzi această credință încă există, în trimurtiul din mitologia indiană există 3 caractere ale zeului. De asemenea, în budism, Buddha este acceptat de budiști drept fiul lui Dumnezeu.
În plus, în Tora, sintagma „Fiul lui Dumnezeu” a fost folosită nu doar pentru Üzeyir, ci și pentru multe persoane. Câteva pasaje de exemplu sunt următoarele;
(Facerea, 1-4) 1- Pe pământ oamenii au început să se înmulțească, s-au născut fete. 2-Son of God/Fiul lui Dumnezeu, văzând frumusețea fetelor oamenilor, s-au căsătorit cu cele care le-au plăcut. 3- DOMNUL a spus: „Duhul Meu nu va rămâne în om pentru totdeauna, căci el este muritor”, „Viața omului va fi de o sută douăzeci de ani.” 4- În zilele în care ființele divine s-au căsătorit cu fetele oamenilor și au avut copii, și mai târziu, pe pământ erau Nefilimi. Aceștia erau eroii din vechime, persoane renumite.
(1. Cronici 28) „DOMNUL mi-a spus astfel: ‘Cel care va face Templul Meu și curțile Mele este fiul tău Solomon. L-am ales ca fiu pentru Mine. Iar Eu îi voi fi tată.”
(Psalmi, 89)
„Și eu îl voi face întâiul meu fiu,
Cel mai înalt dintre regii de pe pământ.”