Răspuns la Pretenția că în Coran Soarele se Scufundă în Apă: Potrivit Coranului, Este Pământul Plat?

Pornind de la expresia „l-a găsit apunând (Mağrib) (مغرب) într-un izvor cu noroi negru,” din versetul 86 al surei Al-Kahf, se pretinde că în Coran s-a spus că soarele se scufundă în apă. Tot din expresia din aceste versete trag concluzia că pământul este plat. Însă, ca și celelalte, și acestea sunt pretenții neadevărate. Cea mai mare greșeală din aceste critici este neînțelegerea sensurilor cuvintelor și lipsa de înțelegere. În versetul 86 al surei Al-Kahf există două cuvinte traduse în turcă prin „batmak”. Când le examinăm, situația va fi înțeleasă mai ușor:

Deși se pretinde că în versetul de mai sus există o expresie ca și cum soarele s-ar scufunda în apă, lucrurile nu stau așa. „Apusul soarelui” (batmak) și „scufundarea unui lucru în apă” (batmak) pot fi același cuvânt în turcă, însă aceste cuvinte sunt în arabă cuvinte separate.

Necunoașterea acestei diferențe sau dorința de a profita de confuzie a dus la formularea acestei pretenții extrem de greșite.

Apusul soarelui se exprimă prin verbul „Garebe”. Ba chiar, cuvinte derivate din această rădăcină au trecut și în turcă. De exemplu, „garb” (غرب)sau „mağrib” (مغرب) sunt cuvinte derivate din aceeași rădăcină, au sensul de „vest” (direcție).

Iar scufundarea unui obiect în apă este verbul „gareke” (غرق) și este un verb diferit de „garabe” (غرب). De fapt, și acest cuvânt a trecut în turcă. Când spunem „suya gark oldu”, folosim acest verb. În Coran, de asemenea, acest cuvânt este folosit cu sensul de scufundare a unui lucru în apă, de exemplu în sura Al-Kahf:

…. „Ca să-i scufunzi (garake) (غرق) pe cei dinăuntru ai găurit-o?…..” (18 Sura Al-Kahf – 71) se spune

Acum este clar că apusul soarelui și scufundarea unui lucru în apă sunt exprimate în turcă prin același cuvânt, iar în arabă sunt cuvinte diferite. Prin urmare, nici în versetul de mai sus nu se pune problema de a vorbi despre scufundarea soarelui în apă ca un corp. Ceea ce se descrie aici este apusul soarelui.

De fapt, chiar dacă nu s-ar cunoaște echivalentele arabe ale verbului batmak, a-l înțelege așa cum îl înțeleg persoanele care fac criticile de mai sus este rezultatul unei intenții rele. Oare dacă cineva spune „Ieri am mers pe malul mării și am privit apusul soarelui în mare.”, se înțelege de aici că soarele s-a scufundat în apă? Sau, când se spune „güneş her sabah doğuyor”, se ajunge oare la concluzia că soarele are o mamă, că în fiecare dimineață această mamă naște și dă naștere soarelui? De altfel, când ne uităm la echivalentele arabe ale cuvintelor, se va înțelege că subiectul este foarte clar.

Originalul cuvântului care apare în verset ca loc unde apune soarele este cuvântul „mağrib” (مغرب). Acest cuvânt înseamnă un loc în vest. Această expresie desemnează cel mai îndepărtat loc la care se poate merge în vest. De exemplu, țara nord-africană Maroc este numită de arabi „Mağrip”. Căci au numit-o astfel fiindcă este un loc la care mergeau în direcția vest. Nici de aici nu rezultă în niciun caz sensul de pământ plat. De exemplu, și astăzi se folosesc expresii similare în turcă sau în alte limbi.

Japonia este o țară din Orientul îndepărtat. (Și în engleză există cuvântul „Far East”, care are același sens ca în turcă). Cea mai îndepărtată țară la care se poate merge în est este Japonia. Faptul că se spune despre Japonia că este cea mai estică țară din lume nu arată că pământul este plat.

În plus, în acest verset cel care face acțiunea este Zülkarneyn. Versetul, contrar a ceea ce vor să creadă cei care încearcă să critice versetul, descrie aceste evenimente ca situația văzută și percepută de Zülkarneyn, altminteri, Doamne ferește, nu este prin relatarea lui Allah.

În acest verset s-a folosit verbul vajada. Sensul acestui verb în dicționarele de Arabă Clasică;

„a găsi/a descoperi (ceva), a se afla, a da impresia, a întâlni, a fi martor, a percepe, a trăi (ca experiență)”[1]

De aceea, acest verset vorbește doar despre ceea ce a văzut, a perceput Zülkarney. Adică, atunci când spune „Zülkarney a găsit soarele apunând în nămol”, Dumnezeu spune impresia lui Zülkarney, ceea ce a perceput el.

De altfel, dacă în verset s-ar descrie că „soarele s-a scufundat (fizic) în nămol”, nu s-ar folosi cuvântul taghrubu. Căci acest cuvânt nu este un verb care exprimă scufundarea fizică.[2]

În concluzie, acest verset, nu există o expresie legată de „planeitatea pământului”. Nu este nimic altceva decât o răstălmăcire a Ateiștilor. În acest verset se vorbește doar despre ceea ce a văzut/a perceput/a trăit Zülkarney. Nu despre ceea ce a văzut Dumnezeu!!

Note de subsol:

[1]= Vezi. The Hans Wehr Dictionary of Modern Written Arabic, editat de: J. M. Cowan, 4. edition, 1976, page 1231.

[2]= Vezi. Edward William, Arabic-English Lexicon, Volume 1, London, 1863, page 2241.