Potrivit Coranului, Este Interzis să Pui Lucrurile sub Semnul Întrebării?

Potrivit pretențiilor ateiștilor, în Coran, în versetul 101 din Sura Al-Ma'ida se spune „ NU PUNE ÎNTREBĂRI - NU CERCETA CRITIC”, iar în alte versete se spune „GÂNDEȘTE”. Coranul interzice cercetarea critică și în același timp spune GÂNDEȘTE? Este aceasta o contradicție? Să supunem acum subiectul Coranului pentru detalii și să examinăm versetul 101 din Sura Al-Ma'ida;
Al-Ma'ida, 101. Verset: Voi, cei care credeți, nu puneți întrebări despre lucruri care, atunci când sunt explicate, nu vă vor plăcea. Dacă întrebați în lumina Coranului, vă vor fi clare. ALLAH nu a vorbit despre ele în mod intenționat. ALLAH este Iertător, Îngăduitor.
Înainte de toate, un credincios trebuie să știe, ca o cerință a credinței sale, că standardele binelui și ale răului din viața sa vor fi stabilite de Allah. Credincioșii învață din Coran, prin intermediul Mesagerului, legile stabilite de Allah. Mesagerul nu are autoritatea de a da hotărâri în numele religiei. Ca toți credincioșii, și el este obligat să respecte întocmai poruncile și interdicțiile. Fie profetul Muhammad, fie toți ceilalți Mesageri, au răspuns prin revelație la întrebările puse lor care necesitau o hotărâre religioasă.
Acum, poate profetul Muhammad să fi RĂSPUNS cu propriile sale propoziții la întrebări printr-un RĂSPUNS, adică printr-o REVELAȚIE, care nu este în Coran? Desigur că nu. Deoarece hotărârile în numele religiei le dă numai Allah, și profetul Muhammad a așteptat să vină de la Allah revelație pentru a răspunde întrebărilor privind revelația. Iată, exact aici intră în joc și versetul 101 din sura Al-Ma'ida. Deoarece fiecare subiect făcut cunoscut de Allah ca revelație este o PORUNCĂ ce trebuie respectată, Domnul nostru a făcut cunoscut că și la întrebările puse Mesagerului/profetului Muhammad trebuie să se răspundă cu Coranul.
Contrar celor pretinse, în versetul 101 din Sura Al-Ma'ida nu se spune să nu cercetați critic, se spune „tesu’kum:vă va întrista” adică să nu puneți întrebări care vor aduce noi obligații religioase. Spune că interdicțiile și poruncile venite cu Coranul vă sunt suficiente, Allah vă dorește ușurință, nu dorește greutate (2/185). Iar mentalitatea care percepe versetul ca nu cercetați critic se poartă cu totul departe de sinceritate și de logică. Căci oamenii nu „SE ÎNTRISTEAZĂ” niciodată din a cerceta critic, a gândi și a găsi răspunsuri, ci, dimpotrivă, se bucură și găsesc plăcere în a CERCETA CRITIC cu trăsătura MINȚII ȘI GÂNDIRII, care îl face pe om diferit de celelalte viețuitoare. Pe oameni îi întristează însă faptul că sunt restricționați prin interdicții. Și Domnul nostru, deoarece este cel care își cunoaște cel mai bine robul pe care l-a creat, a făcut cunoscut că tot ce nu este explicat în Coran SE ÎNCADREAZĂ ÎN CELE IERTATE.
INTERLOCUTORUL CORANULUI ESTE MINTEA. Să examinăm acum, prin versete-exemplu, importanța pe care Coranul o acordă gândirii și cercetării critice;
În Coran se dă de știre despre părerile de rău ale celor care vor merge în iad și despre cum le va răspunde Allah acestora. Potrivit versetului 37 din sura Fatir, cei sortiți iadului vor spune astfel:
”Doamne! Scoate-ne, să facem fapte bune în locul celor pe care le-am făcut (înainte)!
Tot potrivit versetului 37 din sura Fatir, Allah le va răspunde acestor oameni astfel:
„Nu v-am dat oare o viață atât de lungă cât să poată gândi cel care vrea să GÂNDEASCĂ?”
Așadar, pentru a nu merge în iad… pentru a găsi calea cea dreaptă, se pare că trebuie să GÂNDEȘTI.
„…Voi nu gândiți deloc?” (Sura Al 'Imran | 65)
„…Tot nu veți veni la minte?” (Sura Al-An'am | 32) …. [Vezi…. Sura Al-A'raf | 169, Sura Yunus | 16, Sura Hud | 51, Sura Yusuf | 109, Sura Al-Anbiya | 10, Sura Al-Anbiya | 67, Sura Al-Mu'minun | 80, Sura Al-Qasas | 60, Sura As-Saffat | 138, Sura Ya-Sin | 68, Sura Al-An'am | 32, Sura Al-Hadid |17]
„…PENTRU UN POPOR CARE GÂNDEȘTE explicăm astfel versetele, unul câte unul.” (Sura Ar-Rum,28)
„Și vor mai spune astfel: „Dacă am fi ascultat sau ne-am fi FOLOSIT MINTEA, nu am fi fost dintre cei din acest foc aprins.” (Sura Al-Mulk, 10)
„ALLAH revarsă murdărie peste CEI CARE NU ÎȘI FOLOSESC MINTEA.” (Sura Yunus, 100)
Coranul, care cheamă la gândire, invită în același timp și la cercetare critică. Acum, când evaluăm Coranul ca întreg, Coranul propune o viziune de felul următor:
Unii spun lucruri de genul că a cerceta critic este păcat. Aceste pretenții nu sunt adevărate. Potrivit Coranului, nu este posibil să se spună că, în general, cercetarea critică este greșită. Când ne uităm în Coran, vedem că există multe versete care încurajează cercetarea critică. Ce ne cere Coranul să cercetăm critic?
Iată câteva exemple:
-Coranul ne cere să cercetăm critic crearea universului (Sura Al-Anbiya, 30)
-Coranul ne cere să cercetăm critic crearea omului (Sura Al-Qiyama, 37)
-Coranul ne cere să cercetăm critic religia strămoșilor noștri (Sura Al-Baqara, 170)
– Dacă o carte trebuie să fie de la Allah, ce condiție trebuie să îndeplinească? Coranul ne cere să cercetăm critic chiar Coranul însuși (Sura An-Nisa, 82)
-Coranul ne cere să-l cercetăm critic pe profet (Sura Yunus ,38)
-Dacă o religie este adevărată, de ce trebuie să fie cu un singur dumnezeu? (Sura Al-Anbiya,22). De exemplu, când ne uităm la povestea profetului Avraam în Coran, vedem că această poveste descrie în întregime un proces de cercetare critică. De exemplu; profetul Avraam vede că soarele apune și spune că atunci acesta nu poate fi Domnul meu.
Allah nu ne povestește acestea în zadar? Ne învață că, de fapt, la adevăruri se ajunge prin cercetare critică.
„Dacă aveți vreo îndoială cu privire la ceea ce am trimis robului Nostru, haideți, aduceți o sură asemenea ei și chemați-i și pe martorii voștri (ajutoarele voastre) în afară de Allah, dacă sunteți sinceri în pretenția voastră.” (Sura Al-Baqara, 23)
Dacă se poate scrie o sură mai bună, Coranul nu poate fi cuvântul lui Allah. Această provocare face din Coran o carte care poate fi testată.
Pe scurt, potrivit Coranului, a cerceta critic nu este greșit sau interzis. Coranul nu acceptă o credință de imitație, ci, dimpotrivă, o credință bazată pe minte, dobândită prin gândire, ca act conștient. Atâta timp cât nu cercetezi critic, nu vei fi crezut cu adevărat.