Căsătoria Profetului Nostru cu Soția lui Zayd

Unul dintre versetele de care prietenii atei se agață cel mai mult este subiectul căsătoriei Profetului nostru cu soția lui Zayd, fiul său adoptiv. Uitându-se la acest verset, ei spun că Coranul este o Carte pe care profetul Muhammad a scris-o în folosul intereselor sale personale. (Doamne ferește)

În primul rând, suntem de părere că ateii nu cunosc foarte bine ateismul. Pentru că în literatura ateismului nu există conceptul de „moralitate” și ateismul nu poate întemeia moralitatea. Între ateism și moralitate nu se poate stabili niciodată o corelație. Ateismul nu poate exprima nicio opinie de „bine și rău” privind regulile morale. Nu poate face nicio evaluare. Pentru că regulile morale se întemeiază pe religie. Religia există pentru a forma oameni virtuoși. Ea oferă stilul de viață cel mai potrivit cu creația omului.

Nici căsătoria lui Zayd, fiul adoptiv al Profetului, după ce s-a despărțit de soția sa, nu este o imoralitate. Este la fel de firesc precum a te căsători cu soția divorțată a celui mai bun prieten al tău sau a unei rude apropiate. Chiar dacă nu mărturisesc, mulți pot chiar să o placă pe soția prietenului lor etc. Acest lucru nu este anormal și nici imoral. Imoralitatea este să ai o relație cu acea doamnă în timp ce ea este căsătorită.

Până de curând, când se spunea homosexual, oamenii puneau porecle. Dar acum, prin sugestie intensă, această situație s-a normalizat în societate. Or, în Coran aceasta este o faptă căreia musulmanii „i se opun cu ură” și este o relație dezgustătoare, fiecare musulman caută refugiu la Allah de această situație. Este un lucru interesant faptul că cei care consideră normale asemenea relații și le apără spunând ”aceasta este alegerea și libertatea lor” se agață atât de mult de căsătoria Profetului cu soția fiului său adoptiv. Iar Zayd nici nu este copilul de sânge al Profetului nostru. Adică nu există nicio legătură de sânge.

Dacă ar fi să trecem la celălalt subiect; versetul în cauză povestește ce a urmat după ce evenimentul s-a încheiat. Adică nu există o situație de felul că versetul vine și abia după aceea Zayd divorțează de soția sa. Să privim prima parte a versetului; ”Și când îi spuneai celui căruia Allah i-a dat binecuvântare și căruia și tu i-ai dat binecuvântare: “Ține-ți soția lângă tine și păzește-te de Allah”; ferindu-te de oameni, țineai ascuns în sinea ta ceea ce Allah avea să dezvăluie; or, Allah era cu mult mai vrednic ca tu să te ferești de El. ” (Sura Al-Ahzab 37) Profetul îl sfătuiește pe Zayd. ”Ține-ți soția lângă tine și păzește-te de Allah”. Dat fiind că îl sfătuiește să își țină soția lângă el, este probabil că între ei exista o neînțelegere.

Să privim a doua parte a versetului în cauză; ”Așadar, când Zayd a rupt legătura cu ea, Noi te-am căsătorit cu ea; pentru ca astfel, atunci când fiii lor adoptivi au rupt legătura cu ele (când au divorțat de femei), să nu fie nicio dificultate pentru credincioși în privința căsătoriei cu ele. Porunca lui Allah a fost împlinită.” (Sura Al-Ahzab 37) În prima parte, Profetul îl sfătuise pe Zayd să își țină soția lângă el. Dar acest lucru nu s-a întâmplat și Zayd s-a despărțit de soția sa. După ce s-au despărțit, a avut loc căsătoria cu Profetul. Și după ce a avut loc căsătoria, a venit versetul. Pentru că versetul povestește un eveniment petrecut și încheiat. Nu o situație care urmează să se petreacă. Atunci, așa cum susțin ateii, nu poate fi vorba ca Profetul să fi născocit un astfel de verset pentru propriul său sine (Doamne ferește).

De altfel, dacă Profetul ar fi avut o asemenea intenție și ar fi scris el însuși Coranul (Doamne ferește), nu ar fi pus o limită căsătoriilor sale prin versetul ”După aceasta, nu îți sunt permise (alte) femei și nici să le schimbi pe acestea cu alte soții -chiar dacă frumusețea lor ți-ar plăcea-; ” (Sura Al-Ahzab, 52). (Allah știe cel mai bine)