Ce înseamnă uciderea politeiștilor potrivit versetului 5 din sura At-Tawba?

Unul dintre versetele de care prietenii atei se agață cel mai mult, pe care îl aduc cel mai des în discuție și pe care îl dau drept motiv al negării lor este versetul 5 din sura At-Tawba. Luând expresia “ucideți politeiștii oriunde îi găsiți” de aici, îl prezintă spunând “islamul (Doamne ferește) este o religie a sălbăticiei și a războiului”. Însă partea în care sunt descriși politeiștii în primele versete din sura At-Tawba este manifestarea celui mai înalt nivel de toleranță.

Înainte de a intra în subiect, să definim cuvintele şirk și müşrik. Şirk nu înseamnă numai a te închina la idoli. Orice titlu ținut înaintea lui Allah și a mulțumirii Lui este şirk adus lui Allah. Persoanei aflate în această situație i se spune müşrik. Politeiștii care au trăit în perioada Profetului nostru, deoarece erau deranjați de răspândirea islamului, au aplicat musulmanilor presiune și asuprire. Oricine a văzut filmul Çağrı își poate închipui ușor acest proces. Din cauza acestei presiuni și asupriri, Profetul nostru și cei care au crezut au emigrat la Medina. Muhajirii care au emigrat și musulmanii din Medina care i-au ajutat (Ansar) s-au unit în scurt timp. Aici s-a pregătit prima constituție din istoria islamului și s-a întemeiat Statul Medina. Relațiile, responsabilitățile și îndatoririle dintre musulmanii care au acceptat Coranul drept constituție și cei care urmau alte legi au fost garantate prin legile cunoscute în istorie drept Constituția de la Medina. Apoi s-au făcut multe tratate cu triburile politeiste vecine și cu ceilalți politeiști din interiorul Arabiei. Unul dintre aceste tratate este tratatul de la Hudaybiya.

Potrivit tratatului de la Hudaybiya, între musulmani și politeiști nu va fi război timp de 10 ani, iar cele două părți nu se vor atinge de bunurile și viețile celeilalte. Însă o parte dintre politeiști nu au respectat acest tratat și chiar în al doilea an au adus daune bunurilor și vieților musulmanilor. În urma acestui fapt, Profetul nostru a cucerit Mecca. Însă în acest proces, tot nu s-a atins de politeiști. Allah le-a acordat politeiștilor care au încălcat tratatul, în lunile sacre (pe durata a 4 luni), un termen pentru a părăsi Mecca și/sau a se căi pentru agresivitatea lor. S-a spus că dacă în acest termen nu regretă atacul și asuprirea pe care le-au făcut musulmanilor sau nu părăsesc Mecca, la încheierea termenului îi puteți ucide oriunde îi găsiți. Însă în versetul 4 se spune să nu fie atinși cei care respectă tratatul și nu-i ajută pe cei care luptă împotriva musulmanilor. Aceia sunt ținuți separat.

Când lunile sacre au ieșit, a devenit un drept să-i ucidă pe politeiștii care îi atacaseră și le uciseseră apropiații și pe cei dragi. Însă în versetul 6 există o avertizare foarte importantă. Se spune că dacă acei politeiști care v-au ucis familia și pe cei dragi vă cer protecție, dați-le protecție și duceți-i la locul în care vor fi în siguranță.

Îi întreb pe prietenii care văd acest verset (Doamne ferește) ca sălbăticie: Dacă cineva ar viola soția voastră, fiica voastră, v-ar omorî fiul, ce ați face? Mama și tatăl meu sunt și ei înăuntru, înainte să plecați ucideți-i și pe ei, ați spune? Desigur că nu. V-ați apăra din toate puterile, l-ați face inofensiv pe asupritor și i-ați proteja pe cei dragi.
Întreb din nou: Dacă persoanele care au făcut această asuprire v-ar cere protecție, ați putea să-i iertați și, pe deasupra, să-i duceți chiar voi la locul în care vor fi în siguranță? Nu prea cred. Atunci dispare și dreptul vostru de a pune la îndoială toleranța și îndurarea islamului.