Nu se vorbește în Coran despre iubire?

Coranul este Cartea Adevărului, pe care Allah a pogorât-o pentru a-i conduce pe oameni către o moralitate frumoasă. Această moralitate este întemeiată pe iubire, milă, toleranță și pe temelii care au ca principiu cea mai frumoasă vorbă. Cuvântul ”Islam” derivă din cuvântul arab ”pace”. Allah a trimis Islamul pentru ca oamenii să ducă o viață bazată pe iubire și pace.

Allah i-a lăsat pe oameni liberi în privința credințelor lor. ”În religie nu există constrângere (și presiune).” (Sura Al-Baqara, 256) Cine vrea crede în ce vrea. Datoria musulmanului este să le ”poruncească oamenilor binele și să-i ferească de rău” cu blândețe și cu vorbă frumoasă. Allah, chiar și pentru un trufaș precum Faraonul, spune “Spuneți-i o vorbă blândă, poate că va primi sfatul și va cugeta sau i se va cutremura inima și se va teme.” (Sura Ta-Ha, 44). În Coran se sfătuiește mereu să fii blând la fire, să te ferești de a fi aspru și împietrit la inimă și să faci bine.

”Datorită unei îndurări de la Allah, te-ai purtat blând cu ei. Dacă ai fi fost aspru, împietrit la inimă, ei s-ar fi risipit de lângă tine…” (Sura Al Imran, 159) Stilul blând și tolerant unește; a fi aspru și împietrit la inimă este însă un fel de purtare care strică unitatea.

Iubirea față de Oamenii Cărții

Musulmanii se poartă cu o iubire adâncă, cu milă și cu dreptate față de mozaicii și creștinii definiți în Coran drept ‘Oamenii Cărții’. “Allah nu vă oprește să le faceți bine și să vă purtați cu dreptate față de cei care nu au luptat cu voi în privința religiei și nu v-au alungat din căminele voastre. Fiindcă Allah îi iubește pe cei care fac dreptate.” (Sura Al-Mumtahana, 8) După cum se înțelege și din verset, cu cei care nu se află într-o luptă potrivnică cu musulmanii în privința religiei se poartă cu bunătate și cu dreptate. Într-un alt verset Allah spune: ”Dintre ei, pe cei mai apropiați prin iubire de cei care au crezut îi vei găsi pe cei care spun: “Suntem creștini”.” (Sura Al-Ma'ida, 82)

Iubirea dintre soți

Allah vorbește despre faptul că în Paradis soții sunt pătimaș legați unii de alții prin iubire. ”Cu iubire pătimaș legați de soții lor (și) mereu de aceeași vârstă…” (Sura Al-Waqi'a, 37) Credincioșii care se străduiesc să trăiască în lume moralitatea Paradisului sunt legați și de soții lor din lume prin sentimente de iubire și milă.

”Faptul că v-a creat din propriile voastre suflete soți, ‘ca să găsiți în ea liniște și să vă potoliți’, și că a pus între voi o iubire și o milă, este de asemenea dintre semnele Sale… ” (Sura Ar-Rum, 21) Iubirea adevărată se dobândește prin trăirea moralității Coranului. Mila este o parte a iubirii. Omul este milos cu cel pe care îl iubește și îl iubește pe cel față de care este milos.

Sensibilitatea profeților și a celor care au crezut în iubire

Mila profetului Muhammad, iubirea și grija lui pentru credincioși alcătuiesc un exemplu foarte frumos pentru musulmani. Allah vorbește în Coran despre această moralitate superioară a profetului Muhammad astfel:

În Coran, pentru profetul Ioan Allah spune ”(I-am dat) de la Noi și o sensibilitate a iubirii și curăție. El era foarte evlavios.” (Sura Maryam, 13) Sensibilitatea iubirii și curăția sunt semnul credinciosului.

”Cât despre cei care au crezut și au săvârșit fapte bune, Rahman (care este Allah) va pune pentru ei o iubire.” (Sura Maryam, 96) După cum se înțelege din verset, Allah creează iubire în lăuntrul celor care au crezut.

Vorba frumoasă, bunătatea, răbdarea și mila sunt mijloace pentru iubire

Cel care își propune să le transmită tuturor oamenilor moralitatea frumoasă a Islamului trebuie să poarte în sine acea moralitate. Fiindcă cea mai frumoasă transmitere este să fii exemplu. ”Binele și răul nu sunt egale. Tu îndepărtează (răul) în felul cel mai frumos; atunci (vei vedea că) cel între care și tine există dușmănie a devenit deodată parcă un prieten apropiat (al tău).” (Sura Fussilat, 34) După cum se înțelege și din verset, a îndepărta răul în felul cel mai frumos, a avea binele ca principiu, este mijlocul unui rezultat care va crea iubire între tine și cel care îți este dușman.

Allah spune ”Spune-le robilor Mei să rostească vorba cea mai frumoasă. Fiindcă diavolul seamănă dezbinare între ei.” (Sura Al-Isra, 53) În verset nu se poruncește să se spună doar vorba frumoasă. Se spune: rostiți-o pe cea mai frumoasă. Și aceasta este un act de închinare, ca rugăciunea. Iar credincioșii, fără a face deosebire între oameni, sunt răspunzători să-i spună cea mai frumoasă vorbă ateului, budistului, Oamenilor Cărții, bogatului, săracului… Aceasta va fi mijlocul întăririi legăturilor de iubire mai întâi între persoane, apoi între societăți.

Pentru cei care au crezut, ”a fi dintre cei care își recomandă unii altora răbdarea, dintre cei care își recomandă unii altora mila.” (Sura Al-Balad, 17) este un subiect important.

Iertarea este mijloc pentru iubire

Orice problemă se rezolvă prin iubire, milă, răbdare și înțelegere. Allah îi sfătuiește în Coran pe oameni să fie iertători astfel:

A nu lua plată pentru transmitere în afară de ”iubire”

A le transmite oamenilor moralitatea frumoasă a Islamului, a sfătui la bine și a feri de rău, a recomanda dreptatea, răbdarea și mila, a îndemna la hrănirea săracului este un act de închinare. Plata/răsplata acestui act de închinare este la Allah. Ceea ce se așteaptă de la oameni este doar iubirea.

Iubirea pentru avere

Allah face cunoscut în versetul 177 din Sura Al-Baqara că oamenii credinței sunt cei care ”în ciuda iubirii lor pentru avere, o dau rudelor, orfanilor, săracilor, celui rămas pe drum, celui care cere și cerșește și sclavilor (pentru libertatea lor)”. Într-un alt verset se spune ”Ei, în ciuda iubirii pe care o simt pentru ea, dau mâncarea săracului, orfanului și captivului.” (Sura Al-Insan, 8) În acest verset se face trimitere la o moralitate în care iubirea și mila sunt la cel mai înalt nivel. Se spune că omul, în ciuda iubirii sau dorinței pe care o simte pentru ea, dă mâncarea captivului care adineauri voia să-l omoare.

Bogăția, ca și sărăcia, este un subiect de încercare. Stăpânul împărăției ”Allah îi lărgește și îi răspândește rezerva cui vrea și o și strâmtorează.” (Sura Ar-Ra'd, 26) Dacă se iau drept exemplu cuvintele profetului Solomon “Într-adevăr, eu am preferat iubirea pentru avere (sau cai) din pricina pomenirii Domnului meu…” (Sura Sad, 32) și dacă bogăția lumii este folosită pentru căile arătate de Allah, vor spori și iubirea, dragostea și mila dintre oameni.

Concluzie

Pentru ca iubirea adevărată să fie trăită reciproc, oamenii trebuie mai întâi să-L iubească pe Allah cu o iubire adâncă, să fie legați de El cu pasiune și să arate o moralitate prin care să poată dobândi iubirea lui Allah. Allah așază iubirea în inima robilor pe care îi iubește și creează și în inima celorlalți oameni o iubire față de ei. Adevăratul izvor și stăpân al iubirii este numai Allah.