Conform Coranului, Pedeapsa Celui Care Se Leapădă de Religie Nu Este Moartea

Persoana care se leapădă de religia sa se numește mürted. În concepția islamică ortodoxă, pedeapsa celui care se leapădă de religia sa este moartea. Pentru această practică străină de Coran, ei aduc ca dovadă pretinsul hadis „Ucideți-l pe cel care își schimbă religia” (Buhârî, Cihâd, 149). Însă subiectele de judecată, obligațiile, interdicțiile, pedepsele… se învață doar din Coran. Cuvântul care nu are corespondent în Coran sau care contrazice Coranul nu îi aparține Profetului nostru.

În temeiul versetului „…Nu face pe nimeni asociat la judecata Sa.” (Sura Al-Kahf 26), Allah nu i-a dat Profetului nicio autoritate în materie de judecată. ”Judecata îi aparține numai lui Allah…” (Sura Yusuf, 40) Iar Allah, Stăpânul judecății, nu a făcut cunoscută în Coran nicio pedeapsă lumească pentru cel care se leapădă de religia sa.

Coranul are o abordare tolerantă față de orice opinie și credință. ”În religie nu există constrângere (și presiune).” (Sura Al-Baqarah, 256) Nimeni nu are dreptul să aplice constrângere și presiune celui care nu gândește ca el. Cine vrea este liber să creadă ce vrea. Așa cum se înțelege și din versetul ”… Tu îi vei constrânge pe oameni până vor deveni credincioși?” (Sura Yunus, 99), a-i constrânge pe oameni să creadă nu este o atitudine îngăduită în Islam. ”Așadar, dacă ‘sfatul și reamintirea’ vor aduce un folos, sfătuiește și reamintește.” (Sura Al-A'la, 9) Iar dacă nu aduce un folos, spuneți „Religia voastră este a voastră, religia mea este a mea.” (Sura Al-Kafirun, 6) și treceți mai departe.

… Dintre voi, cine se întoarce din religia sa și moare necredincios, atunci toate faptele pe care le-au săvârșit au devenit zadarnice atât în această lume, cât și în viața de apoi, și ei sunt locuitorii focului, vor rămâne în el fără limită de timp. (Sura Al-Baqarah, 217) Așa cum se înțelege și din verset, dacă oamenii se leapădă de religia lor, aceasta este propria lor alegere. În această lume își trăiesc propriile alegeri și într-o zi mor. Faptele pe care le-au săvârșit înainte de a se lepăda de religie devin zadarnice, iar socoteala lor rămâne pentru viața de apoi. În această lume nu se aplică nicio pedeapsă sau sancțiune.

Adevărul este acesta: cei care cred și apoi deviază spre negare, apoi cred din nou și apoi deviază spre negare, iar apoi negarea lor crește, Allah nu îi va ierta… (Sura An-Nisa, 137) Dacă citiți cu atenție versetul, se vorbește despre unii care cred și apoi deviază. Aceste persoane nu au fost ucise după ce au deviat spre negare. Apoi au crezut din nou. Și au deviat din nou spre negare. Pentru acest proces și pentru ceea ce urmează, Allah nu a stabilit nicio sancțiune penală.

Cine ucide un suflet, fără ca aceasta să fie în schimbul altui suflet sau al unei corupții pe pământ (pe nedrept), este ca și cum i-ar fi ucis pe toți oamenii. (Sura Al-Ma'idah, 32) Judecata versetului este foarte clară. În afara qisasului și a contextului de război, nu există nicio judecată privind moartea. Dimpotrivă, dacă cineva l-a ucis pe altul cu un alt scop decât qisasul și contextul de război, aceasta a fost pusă pe picior de egalitate cu uciderea tuturor oamenilor. Cel care deviază după credință își face rău sieși. Iar a ucide pe cineva doar pentru că și-a schimbat credința este, de asemenea, o pierdere pentru cel care ucide. Allah nu găsește frumoasă uciderea, ci readucerea la viață. Nu îi îngăduie pe cei care depășesc măsura și trec peste limită…