Căsătoria la Vârsta Copilăriei Nu Există în Coran

Primul lucru care trebuie reamintit persoanelor care, folosind ca pretext vârsta Aișei, îl atacă pe profetul nostru și pretind că în Coran căsătoria la vârsta copilăriei este permisă este că hotărârile se învață numai din Coran și că nu trebuie să dea crezare surselor care nu sunt în acord cu Coranul. Allah spune „Noi nu am lăsat nimic incomplet în carte…” (Sura Al-An'am, 38). În Coranul care nu are nicio lipsă, s-a indicat, desigur, și momentul unui subiect atât de important precum căsătoria.

Dacă citiți cu atenție versetele, spune să-i puneți la încercare pe orfani „până la vârsta la care vor ajunge la căsătorie”. Dacă vedeți la ei o „maturitate”, dați-le bunurile, spune. Și în al doilea verset se spune să nu atingeți bunul orfanului, altfel decât în modul cel mai frumos, „până când ajunge la vârsta maturității în care își poate controla bunul”. Un copil mic nu cunoaște conceptul de bani. Nu poate ști ce este economia, ce înseamnă cumpărăturile chibzuite, în ce domeniu și-ar putea spori banii dacă i-ar valorifica. Dacă îi dați copilului bani în mână, cu ei cumpără fie bomboane, fie ciocolată. Prin urmare, vârsta la care își va controla bunul nu este vârsta maturității trupești, ci a maturității mintale. La fel, și vârsta la care vor ajunge la căsătorie nu este perioada pubertății, în care au ajuns la maturitatea trupească, ci vârsta maturității/tinereții, în care își pot controla bunul și au ajuns la maturitatea mintală.

În verset apare cuvântul „ruşden”. Are sensul că femeia și bărbatul trebuie să fie „Reşit”.

„Rüşd: Capacitatea de a putea găsi calea cea dreaptă
Reşid: Persoana care le arată altora calea cea dreaptă.
Raşid: Persoana care a ajuns la capacitatea de a putea veni pe calea cea dreaptă.
Mürşid: Cel care îndrumă, educă, luminează”

Mehir este, în Dreptul Islamic, banii sau bunurile pe care bărbatul le dă femeii când se căsătorește. Mehir se dă direct femeii, nu familiei ei. Potrivit versetelor de mai sus, vârsta la care bunurile sunt predate proprietarului este vârsta la care acea persoană își poate controla bunul. Prin urmare, femeia care primește mehir trebuie să fie la o vârstă la care poate controla acel bun sau acei bani.

Pretențiile privind faptul că Aișa s-a căsătorit la vârsta de 6-9 ani nu sunt în acord cu vârsta indicată pentru căsătorie în Coran. Vârsta de căsătorie indicată în Coran este în deplin acord cu limita de vârstă din actualul nostru Cod Civil. În plus, cei cărora le aparțin sursele în care se relatează vârsta Aișei, Buhari, au trăit la 238 de ani după profetul nostru, Muslim la 243 de ani, Tirmizi la 260 de ani, Ebu Davud la 256 de ani, Nesai la 238 de ani, İbn-i Mace la 263 de ani. Vârsta Aișei este relatată în unele surse ca 6, în altele ca 9, în altele ca 18. În general, în privința vârstei de căsătorie, referința este Coranul. Coranul indică pentru căsătorie vârsta maturității mintale.

Însă unii ateiști, care ignoră această dovadă clară, pretind că, în versetul 4 din Sura At-Talaq, sintagma „care nu au avut menstruație” indică un copil mic.

Se spune că perioada de așteptare a femeilor care au încetat să aibă menstruație, adică au intrat în perioada menopauzei, este de 3 luni. De ce se așteaptă 3 luni? Pentru a se afla dacă este însărcinată sau nu. Poate rămâne însărcinat un copil care nu are menstruație? Nu. Atunci nici nu este nevoie să aștepte 3 luni. Femeia care a rămas însărcinată nu are menstruație. Dar aflarea faptului că este însărcinată ia timp. Pentru femeile aflate în această situație, perioada de așteptare este tot de 3 luni. Iar cele a căror sarcină este sigură așteaptă până la naștere.

Expresia ‘vellai lem yahidne’, tradusă în traducerile Coranului ca fete care nu au avut menstruație, este situația numită medical „amenoree secundară”. Adică desemnează femeile care nu au menstruație pentru că li s-a dereglat ciclul menstrual (care, deși în mod normal au menstruație, din diverse cauze nu au menstruație într-o perioadă care durează 3 luni sau mai mult).

În versetul 4 din sura At-Talaq nu apare expresia „care nu au putut avea încă menstruație”, pe care o întâlnim în unele traduceri ale Coranului. Pentru a putea spune care nu au avut încă menstruație, ar trebui să apară cuvântul „ellaaiii lemma yahidne ”.

Lem: Conferă sensul că nu va fi niciodată sau nu a fost niciodată.

Lemma: Conferă sensul că nu a fost încă, dar va fi.

Cuvântul „Nisa” din verset este un cuvânt folosit pentru femei adulte. Dacă persoana care nu are menstruație ar fi fost un copil, atunci ar fi trebuit să apară cuvintele „ Vildan, Veled, Benat…”. Însă în verset apare cuvântul „Nisa”, prin care sunt definite femeile adulte.

În concluzie, Coranul nu permite căsătoria copiilor. O astfel de practică greșită o aplică numai societățile îndepărtate de Coran. Din cauza traducerilor greșite și făcute intenționat, ateii și bigoții pretind că islamul permite căsătoria copiilor. Copiii sunt ființe cărora trebuie să li se arate milă, nimeni nu poate găsi în Coran dovezi pentru opiniile sale pervertite.