Limitele războiului cu negatorii în Coran – Pretenția războiului de cucerire

Versetele din Coran despre război sunt deformate în mod intenționat de negatori, care încearcă să le folosească. Expresiile din versete sunt rupte de fluxul principal al textului și interpretate diferit. Or, dacă aceste versete ar fi evaluate după logica generală a Coranului și după fluxul temei, situația va căpăta o limpezime mai mare. Versetul din Sura At-Tawbah este următorul:

Dacă se ia seama la expresia din verset, oamenii împotriva cărora se poruncește aici lupta nu sunt toți oamenii Cărții. Aceștia sunt un grup dintre cei cărora li s-a dat Cartea. Cauza pentru care se cere lupta împotriva lor este iarăși faptul că ei luptă împotriva musulmanilor. Dacă Sura At-Tawbah este citită de la început, tema va fi înțeleasă mai bine.

Versetele despre război trebuie evaluate în unitatea Coranului. Contrar tuturor acestor pretenții, potrivit Coranului războiul trebuie purtat cu scop de apărare. Războiul purtat pentru a cuceri pământurile altor oameni nu poate fi, potrivit Coranului, un război religios. De-a lungul istoriei, statele islamice se poate să fi purtat unele războaie cu scop de cucerire. Dar toate acestea nu sunt războaie religioase, ci războaie politice. Allah interzice un război de acest fel. În Sura Al-Baqarah se poruncește astfel:

După cum se înțelege din aceste versete, războiul se poartă doar împotriva celor care luptă. Mai mult, Allah îi avertizează pe cei care cred să nu se ajungă la exces în acest război. Dacă în timpul războiului partea cealaltă pune capăt războiului și cere îndurare, musulmanii se conformează și pun capăt războiului. Cizye se ia potrivit pagubei văzute din război. Cizye vine din rădăcina Ceza și este despăgubirea plătită în război, nu este impozit. Cizye este și dovada că nu s-a purtat un război de cucerire. Căci dacă ar fi război de cucerire, nu se poate cere despăgubire. Despăgubirea de război plătită de agresoarea Germania după Al Doilea Război Mondial este și ea cizye. Cizye este o pedeapsă care există și în dreptul civil.

Am văzut în versetele de mai sus că în Coran războiul are doar scop de apărare. În afară de aceasta, când există atac, Allah le cere musulmanilor să răspundă acestei agresiuni și să lupte cu toată puterea împotriva acestor agresori. Versetele din Sura At-Tawbah sunt următoarele:

Este limpede că a fi hotărât și puternic în război va face ca războiul să se încheie mai repede și, totodată, va constitui un exemplu descurajator pentru eventualele războaie. A răspunde agresorilor și a-i face să regrete aceste acțiuni va fi, în cele din urmă, calea cea mai corectă pentru păstrarea păcii.

În afară de aceasta, Allah le mai permite musulmanilor și războiul cu scopul de a-i proteja pe oamenii lăsați slabi, chinuiți, nevoiași:
Ce este cu voi că nu luptați pe calea lui Allah și în numele celor lăsați slabi dintre bărbații, femeile și copiii care spun: “Domnul nostru, scoate-ne din această țară al cărei popor este nedrept, trimite-ne de la Tine un veli (ocrotitor stăpân), trimite-ne de la Tine un ajutor”? (4 Sura An-Nisa, 75)

Și un război de acest fel nu se naște din violență, ci dimpotrivă din milă. În fața nedreptății, islamul îi povățuiește pe cei care cred să-l cuprindă și să-l ocrotească pe cel asuprit. Iar în situația de pace, Allah le cere celor care au crezut bunătate și dreptate. Aici scopul este ca, în fața războiului, pacea să fie păstrată și ocrotită:

Oricare ar fi religia grupului din fața voastră, dacă vrea să trăiască în pace, abordarea celor care cred față de aceștia, potrivit Coranului, nu poate fi decât o abordare prietenoasă. Prin urmare, când aceste versete sunt citite și evaluate într-o unitate, nu există nicio contradicție.