De Ce în Coran Organul Gândirii Este Inima?
Această situație provine dintr-o particularitate a limbii arabe. Fiecare limbă are propriul său mod de exprimare. Cuvântul akıl este un cuvânt arab care a trecut în limba turcă. Sensul de bază al cuvântului akıl este „a lega”. Omul cu akıl se leagă pe sine pentru a nu greși și a se purta corect. În limba turcă, corespondentul cuvântului akıl este cuvântul „us”. Când spunem copil uslu, ne referim la copilul educat și care se poartă frumos.
Akıllanma, uslanma, purtarea bună sunt comportamente legate mai degrabă de inimă. Și oamenii cu fire bună, și cei cu fire rea au creier. Dar pe cel care se poartă rău și le face rău altora nu îl numim ”fără creier”, ci „fără inimă”. Iar pe cel care greșește și își face rău singur nu îl numim ”fără inimă”, ci „fără creier”.
Ne vei nimici din cauza a ceea ce au făcut cei fără creier dintre noi?.. (Sura Al-A'raf, 155)
„Adevărul este acesta: cei fără creier dintre noi au spus împotriva lui Allah ‘o mulțime de lucruri absurde’.” (Sura Al-Jinn, 4)
Unii oameni fără creier: „Ce i-a întors de la qibla lor de mai înainte?” “ (Sura Al-Baqarah, 142)
Și în limba circasiană, la fel ca în arabă, operația de a gândi și a înțelege este legată de inimă. Aceasta este o particularitate a structurii limbii. Dacă Coranul ar fi coborât în limba circasiană, ca organ al gândirii s-ar fi folosit cuvântul „inimă”. Dar dacă ar fi coborât în limba turcă, s-ar fi folosit cuvântul „creier”.
În societate, akıl și inteligența sunt considerate ca fiind același lucru. Inteligența este o situație legată de organizarea din interiorul creierului. Akıl însă înseamnă ca un om, folosindu-și conștiința până la capăt, să aleagă în fiecare clipă a vieții sale atitudinea de care Allah este cel mai mulțumit și care este cea mai potrivită cu Coranul și, ca urmare, să dobândească o desăvârșire a gândirii și a atitudinii care îi cuprinde întreaga viață. Inteligența legată de creier și akıl legat de înțelegerea inimii și de conștiință sunt concepte diferite.
Allah spune în verset: ”… Inimile își află liniștea (mulțumirea) numai prin pomenirea lui Allah.” (Sura Ar-Ra'd, 28). Într-un alt verset face cunoscut că cei ale căror inimi sunt mulțumite și care primesc sfatul sunt credincioșii cu akıl curat. Curăția lui akıl este o însușire dobândită prin punerea în față a conștiinței, nu a nefsului. Iar conștiința este o situație legată nu de creier, ci de înțelegerea inimii. Nefsul este un concept opus conștiinței. Nefsul și conștiința se ciocnesc permanent. Cei care nu acționează după conștiința lor ”…Au în inimile lor o boală…” (Sura Al-Baqarah, 10) Deoarece au pus nefsul în față, ajung să nu mai poată auzi glasul conștiinței lor și ”Astfel, a pecetluit deasupra inimilor lor, de aceea ei nu pot pricepe.” (Sura Al-Munafiqun, 3)
Faptul că akıl/conștiința se află în inimă și că “cei fără akıl” nu pot raționa pentru că inimile lor sunt închise este exprimat într-un verset astfel:
Nu umblă și nu cutreieră pe pământ, ca astfel să aibă inimi cu care să poată raționa și urechi cu care să poată auzi? Pentru că, într-adevăr, nu ochii orbesc, ci inimile din piepturi orbesc. (Sura Al-Hajj, 46)
Au inimi cu care nu pricep și nu înțeleg, au ochi cu care nu văd, au urechi cu care nu aud. (Sura Al-A'raf, 179)