Este lumea un loc de joacă și distracție?

Să mai răspundem la o afirmație despre contradicție, lansată fără să se fi reflectat suficient asupra ei.

În versetul 32 din sura Al-An'am, Allah spune: „Viața lumească nu este altceva decât joacă și distracție”. Și în versetul 64 din sura Al-Ankabut există o amintire asemănătoare, în forma: „Această viață lumească nu este (în sine) altceva decât plăceri trecătoare și amuzament…”.

Potrivit afirmației, în timp ce în aceste două versete Allah vestește că viața lumească nu este altceva decât joacă și distracție, în versetul 38 din sura Ad-Dukhan, spunând „Noi nu am creat cerurile, pământul și ceea ce este între ele ca să fie o joacă și o distracție.”, cade în contradicție. (Doamne ferește)

Desigur, între versete nu există nicio contradicție. Când citiți versetele dinaintea primelor două versete, vedeți că se vorbește despre persoane care socotesc minciună întâlnirea cu Allah. În primele două versete respective este descrisă viața acestor persoane. Se vestește că viața lumească a necredinței constă în joacă, plăceri trecătoare și distracție. Iar în versetul 38 din sura Ad-Dukhan se amintește că Allah nu a creat viața lumească pentru a fi joacă și distracție. Adică este subliniat ceea ce fac greșit cei care nu cred în Viața de Apoi și apoi, prin spusele „Într-adevăr, locuința Vieții de Apoi, aceea este viața adevărată. Dacă ar ști.”, se spune că viața lumească, cu care își pierd vremea, este deșartă, că viața și locuința adevărată sunt în Viața de Apoi.

„Allah a trimis cel mai frumos cuvânt, ca o Carte müteşabih (cu asemănări), în perechi…” (Sura Az-Zumar, 23) spune în verset. Descrierile în perechi, asemănătoare, apar foarte des în Coran. De exemplu, într-un verset Allah spune „Pe pământ am creat munți ficși, ca să nu-i zguduie…” (Sura Al-Anbiya, 31). Iar în alt verset spune „Vezi munții și îi crezi înghețați; însă ei sunt purtați așa cum sunt purtați norii…” (Sura An-Naml, 88). (1) Aceste versete sunt prezentări asemănătoare în perechi. Ne arată o trăsătură de exprimare diferită și superioară a Coranului.

Allah, spunând „Din ea, o parte dintre versete, care sunt mama (temelia) Cărții, sunt muhkem; celelalte sunt müteşabih. Cei în ale căror inimi este o abatere urmează ceea ce este müteşabih în ea, ca să stârnească discordie și să facă interpretările lor nepotrivite…” (Sura Al Imran, 7), vestește că cei care se agață de astfel de versete, caută contradicții prin interpretări nepotrivite și stârnesc discordie sunt cei în ale căror inimi este boală.

În concluzie, între versete nu există nici cea mai mică contradicție.