Răspuns la afirmațiile orientaliste care susțin că Coranul trebuie înțeles prin etimologia cuvintelor și conceptelor de origine nearabă

Coranul, cuvânt al lui Allah, este un text care cuprinde revelația trimisă în limba arabă. Orice om cu un nivel mediu de inteligență care cunoaște limba arabă a Coranului, în forma pe care o avea în epoca în care Coranul a fost revelat, îl poate înțelege foarte limpede.

Această afirmație, mai mult decât să fie doar o afirmație subiectivă, este limpede prin înseși versetele cuvântului lui Allah care îl explică. Textul însuși, în acest sens, ne face cunoscută o asemenea afirmație în diverse versete.
În cele din urmă, Coranul care lansează această afirmație trebuie să fi fost testat și de oamenii care trăiau în acea epocă. Adică, dacă ne gândim la epoca aceasta, există un text, iar acest text afirmă despre sine că este foarte limpede și inteligibil. Dacă destinatarul său nu ar înțelege acest text, s-ar produce oricum, chiar de la început, o situație care contrazice viața. Aceasta este o situație contrară rațiunii.

Allah a făcut cunoscut că va păzi Coranul până la Judecata de Apoi. Credincioșii care știu că Coranul este valabil până la Judecata de Apoi și că va fi păzit trăiesc pacea și siguranța acestui lucru. Coranul este o carte de ale cărei porunci și orânduiri omul este absolut sigur și pe care o va urma cu o conștiință liberă și liniștită. Faptul că oamenii au un asemenea îndrumător “sigur” este o binefacere și o îndurare foarte mare dată din Partea lui Allah.
Allah, ca o înlesnire, pentru ca oamenii să poată pricepe și înțelege mai ușor, a explicat în Coran versetele în diverse feluri. Allah face cunoscut acest stil al Coranului în versetele Sale astfel:
“Jur că le-am adus o Carte; am explicat-o în diverse feluri pe temeiul unei cunoașteri, ca să fie o călăuzire și o îndurare pentru un popor care va crede.” (Sura Al-A'raf, 52)
“Privește cum explicăm versetele în diverse feluri, ca să priceapă și să înțeleagă bine?” (Sura Al-An'am, 65)
În ciuda acestor orânduiri ale lui Allah, una dintre greșelile importante în care cad oamenii în general este să creadă că Coranul nu este inteligibil pentru orice om. Cei mai mulți oameni își închipuie că pentru citirea, înțelegerea și trăirea Coranului este nevoie de o educație de mulți ani. Cea mai mare parte a celor care ajung la această judecată nu au citit de fapt Coranul nici măcar o dată. Sau l-au citit, dar nu au încercat să-l înțeleagă, s-au condiționat încă de la început că nu vor înțelege versetele.
Or Coranul, așa cum a făcut cunoscut Allah în versetele Sale, este limpede. De aceea orice om care citește Coranul cu sinceritate îl poate înțelege cu ușurință. Faptul că limba Coranului este extrem de inteligibilă este o binefacere foarte mare pentru oameni. Astfel, Allah face cunoscut într-un verset al Său că l-a înlesnit pentru ca oamenii să poată citi și înțelege Coranul fără greutate:
“Noi l-am înlesnit (Coranul) în limba ta, ca să le dai vestea bună celor evlavioși și să avertizezi și să înfricoșezi un popor care se împotrivește.” (Sura Maryam, 97)
Câtă vreme Allah, ca urmare a îndurării și a milei Sale, a înlesnit atât de mult religia Sa pentru înțelegerea oamenilor, omului nu îi revine decât să cugete la cele făcute cunoscute de Allah și să le aplice. Însă mulți oameni, deși există o cale atât de ușoară, o preferă pe cea grea. Își caută îndrumători greșiți și trăiesc departe de Coran, din care ar putea afla scopul vieții lor și care va fi mijlocul mântuirii lor veșnice.

Contrar afirmației proprii a Coranului, cuvântul lui Allah, există, în sensul de a-l face de neînțeles, lucrări lungi și stăruitoare ale două școli principale. Una dintre acestea este, din păcate, școala tradiționalistă, o afirmație autohtonă (!), care crede că Coranul nu poate fi înțeles decât prin cunoașterea culturii relatărilor. Potrivit acestora, a înțelege Coranul nu este chiar atât de ușor. Este nevoie în plus de cunoștințe precum hadith, sebebinüzul etc. Deoarece acest subiect nu este subiectul articolului nostru, nu insist asupra lui. A doua școală este afirmația în special a orientaliștilor atei și creștini/iudei. Potrivit acestei opinii, araba este oricum o limbă cu temei arameo-siriac. Adică, fără a face trimitere la etimologia cuvintelor intrate în arabă din aceste limbi, acest text oricum nu poate fi înțeles. Potrivit acesteia, aproape fiecare cuvânt din Coran trebuie interpretat după temeiul său etimologic.
Scopul acestor afirmații orientaliste lipsite de sinceritate nu este altceva decât să tragă o perdea groasă în fața calității de a fi limpede și inteligibil, care este chiar afirmația proprie a Coranului.
Nu doar pentru Coran, ci și în privința metodelor de înțelegere a tuturor textelor scrise până acum, aceasta este o forțare inconsecventă. Este suficient să se cunoască sensurile cuvintelor din epoca în care a fost scris textul. Discuțiile etimologice nu ajută la o mai bună înțelegere a acelui text, ci îl fac cu totul de neînțeles. Fiindcă fiecare limbă are particularități care se schimbă în timp și produc alunecări de sens. Să încercăm să explicăm acest lucru printr-un singur exemplu. De pildă, cu cel mult douăzeci de ani în urmă verbul ” iğfal etmek ” era folosit cu sensul de a înșela. Acum însă este folosit aproape în întregime cu sensul de a viola.

De pildă astăzi, dacă acest cuvânt ar apărea în rechizitoriul vreunui procuror, sensul lui este infracțiunea de viol. Corect este și sensul de astăzi. Dar un judecător care ar citi rechizitoriul după etimologia cuvântului ar putea foarte bine să înțeleagă prin aceasta înșelarea unui om. Prin urmare, ceea ce contează este sensul cuvântului din epoca în care a fost scris. Chiar și acest singur și simplu exemplu dărâmă aceste argumente lipsite de sinceritate ale orientaliștilor.

Dacă orientaliștii, pentru a înțelege niște concepte coranice, în loc să apeleze la aramaică, la siriacă, la Tora, la Evanghelie, la persană sau la greacă, ar fi apelat la Coranul însuși, ar fi aflat printr-o metodă mai ușoară și mai practică ce înseamnă aceste cuvinte. Pentru a urma o asemenea metodă nu este neapărat nevoie să crezi în Coran. Dacă Coranul este cercetat cu un ochi obiectiv; se poate vedea cu ușurință că folosește limba într-un mod foarte fin, că își alege cuvintele cu grijă, că explică sensul unui cuvânt dintr-un verset printr-un alt verset. Într-atât încât, dacă, ținând seama de cuvintele Coranului, de diversele lor întrebuințări și de rădăcina lor, acestea sunt supuse unei analize comparative în interiorul Coranului, multe versete pot fi înțelese fără a apela deloc la o altă sursă sau limbă. Coranul este într-adevăr o carte care se explică pe sine și pe care o învață Allah.

Împărtășesc și un exemplu PRELUAT care arată acest subiect mult mai pe larg:

Închipuiți-vă că ați citit pe un site de internet următoarea știre:

“Şeyh Osman, venit din deșertul Arabiei, după ce a băut, cu șapte aptal în jurul lui, opt litri de vişne şarabı în restaurantul hotelului numit Şirin Turkey, s-a întors către fata ukala de la brațul bărbatului care ieșea de la ceremonia de nişan din salonul mare al hotelului și către tatăl ei: “Fata mea, ești foarte norocoasă. Nişanlın tău este și scund, și chel, și cu o meserie serbest, și cimri. Nu va fi nevoie să fii geloasă pe el. Allah să vă dea să vă căsătoriți! Mesut kılsın!” a spus.”

Un orientalist lipsit de sinceritate, după ce vă va atrage atenția că în turcă au trecut multe cuvinte din arabă, persană, mongolă și chiar engleză, își va folosi cunoștințele etimologice și va face următoarele analize și speculații:

Şeyh: Arabă. Are sensul de bătrân, om în vârstă.
Osman: Arabă. Pui de șarpe.
Aptal: Arabă. Înlocuitori. Kalender. Cerșetor
Turkey: Engleză. Curcan.
Şarap: Arabă. Băutură răcoritoare, băutură.
Nişan: Armeană. Simbol, mai ales cruce.
Ukala: Arabă. Cei deștepți
Serbest: Persană. Legătură de cap; legat, atestat.
Cimri: Persană. Degenerat, josnic.
Kıl: Mongolă. Păr de coadă
După ce împărtășește informațiile de mai sus, orientalistul transformă sensul “adevărat” al știrii de mai sus în următorul sens absurd:

“Bătrânul pui de șarpe venit din deșertul Arabiei, după ce a băut, cu șapte cerșetori în jurul lui, opt litri de suc de vișine în restaurantul hotelului numit Şirin Curcan, s-a întors către fata deșteaptă de la brațul bărbatului care ieșea de la ceremonia crucii din salonul mare al hotelului și către tatăl ei: “Fata mea, ești foarte norocoasă. Haçlın tău este și scund, și chel, și cu o meserie atestată, și degenerat și josnic. Nu va fi nevoie să fii geloasă pe el. Allah să vă dea să vă căsătoriți! (S-a uitat la tatăl ei și) Mesut, tu ești un om kıl!” a spus.

Toate limbile vorbite pe pământ sau dispărute sociologic au evoluat din alte limbi și/sau au fost influențate de ele. Fiecare limbă, față de celelalte limbi care și-au găsit loc în geografia apropiată, manifestă firește, în privința unor concepte și cuvinte, o permeabilitate reciprocă de diverse intensități. Dar textele scrise în această limbă care, aici este inclus și Coranul. A încerca să le dai sens după originea lor etimologică este o mișcare foarte nesinceră, făcută pentru ca acest mesaj Divin să nu fie înțeles…