Al-Adiyat
Traducere: George Grigore
بِسْمِ ٱللَّهِ ٱلرَّحْمَٰنِ ٱلرَّحِيمِ وَٱلْعَٰدِيَٰتِ ضَبْحًا
Pe cei ce galopează sforăitori, 100:1
فَٱلْمُورِيَٰتِ قَدْحًا
cei ce scapără scântei, 100:2
فَٱلْمُغِيرَٰتِ صُبْحًا
cei ce se năpustesc odată cu zorii, 100:3
فَأَثَرْنَ بِهِۦ نَقْعًا
cei ce stârnesc colbul, 100:4
فَوَسَطْنَ بِهِۦ جَمْعًا
cei ce pătrund în mijlocul gloatei! 100:5
إِنَّ ٱلْإِنسَٰنَ لِرَبِّهِۦ لَكَنُودٌ
Da, omul este nerecunoscător faţă de Domnul său: 100:6
وَإِنَّهُۥ عَلَىٰ ذَٰلِكَ لَشَهِيدٌ
Şi el însuşi mărturiseşte aceasta, 100:7
وَإِنَّهُۥ لِحُبِّ ٱلْخَيْرِ لَشَدِيدٌ
însă aprigă-i este dragostea pentru bunul lumesc. 100:8
أَفَلَا يَعْلَمُ إِذَا بُعْثِرَ مَا فِى ٱلْقُبُورِ
Nu ştie el oare că atunci când mormintele-şi vor arunca afară lăuntrurile, 100:9
وَحُصِّلَ مَا فِى ٱلصُّدُورِ
iar ceea ce este în piepturi va fi scos la iveală, 100:10
إِنَّ رَبَّهُم بِهِمْ يَوْمَئِذٍ لَّخَبِيرٌۢ
în Ziua aceea, Domnul lor, va avea deplina lor ştiinţă? 100:11