De Ce Sunt Unele Caractere Asemănate în Coran cu Comportamente de Animale? Poate Fi Considerat Acest Lucru o Insultă?

În Coran, unele caractere umane au fost exprimate prin asemănare cu caractere de animale. Această situație este percepută de ateiști drept „ insultă” și din acest motiv se fac o serie de critici negative. Dar oare chiar așa stau lucrurile? Să examinăm împreună versetele în cauză;

Una dintre căile de a înțelege comportamentele umane este și studierea comportamentelor animalelor. Oamenii încearcă să descrie unele comportamente negative sau trăsături de personalitate asemănându-le cu comportamente de animale. Această formă de exprimare eficientă a umanității a fost folosită și de Preaînaltul Allah în Coran.

Vom trata versetele care arată că oamenii au fost transformați în maimuțe drept complex de inferioritate, dorință de superioritate și trăsătura zgârceniei, versetele în care comportamentele umane sunt asemănate cu măgarul drept lipsă de înțelegere, nepotrivire între cunoaștere și comportament și lipsă de măsură în comunicare, iar versetul în care comportamentul uman este asemănat cu câinele drept nesațul omului și necazul ivit în legătură cu acesta.

Allah a criticat în Coran mentalitatea care nu ține seama de halal și haram, care nu împarte și nu distribuie în mod drept și egal binefacerile date. Pe cei îndrăgostiți de bunuri, pe cei care se poartă ca și cum și-ar duce avuția în mormânt, pe cei care adună putere cu banii și instaurează hegemonie, pe cei care se dau superiori cu banii, pe cei care se laudă cu bani și bunuri, pe cei care se cred valoroși datorită banilor, pe cei care devin robi ai banilor; Îi aseamănă cu maimuțe josnice și porci cu ochii lacomi. <!-- editor -->(vezi versetele Al-Baqara 65, Al-A'raf 166, Al-Ma'ida 60)<!-- /editor -->

Toate interdicțiile din Coran sunt o educație spirituală pentru ca oamenii să-și stăpânească sinele. Persoanele menționate în versetele în cauză. din cauza ambiției, a poftei și a lăcomiei lor nu au venit nicicum pe calea cea dreaptă. Ambiția pentru bunuri și avere le-a stricat caracterul. Li s-a întunecat mintea, li s-a ruginit conștiința, li s-a înnegrit inima. Au intrat în contradicție cu cuvântul dat. Când nu le convenea, au putut să-și calce în picioare șaria (dreptul lor). Astfel de tipuri, care nu pot pune frâu dorințelor și poftelor lor, au ajuns de plâns din cauză că erau „maymun iştahlı”. Căci se comportau întocmai ca o maimuță. Nu aveau statornicie în nimic. Tot ei erau primii care călcau în picioare șaria (dreptul) de dragul intereselor lor.

După cum se vede, starea de maimuță, starea de porc și starea de tağut au legătură cu a te cufunda în bunurile lumești, cu a nu ști ce înseamnă să te saturi și a cere iarăși dacă vine mai mult, cu păcatul, agresivitatea, consumul de haram și cu a avea mâna legată (zgârcenia). Unor astfel de tipuri lacome, avide, li s-a spus și „maimuțe josnice și porci”. Această expresie nu este o insultă, ci, dimpotrivă, există o formă eficientă de exprimare.

Coranul, pe caracterele care slujesc ca niște robi vreunui deținător de funcție sau celor bogați și care manifestă trăsătura de a întinde blidul la tot ce se spune; Îi aseamănă cu câinii care gâfâie cu limba scoasă.(sura Al-A'raf 176 )

Profetul le spune politeiștilor mecani răsfățați, care au bunuri, avere, relații, influență: avuția este a lui Allah! Adică tot ce este în natură este bunul comun al tuturor oamenilor. Vouă vă revine doar o parte, răsplata muncii voastre (sura An-Nisa 32), restul trebuie să-l împărțiți și să-l distribuiți cu cei nevoiași. Allah poruncește astfel și în versetul 10 din sura Fussilat.

Politeiștii mecani îi cer Profetului foi speciale de la Allah, doar ale lor (sura al-isra 91-93). Își întorc fața de la amintiri și avertismente. Însă când profetul și prietenii lui dau în vileag asupririle și nedreptățile pe care le fac aceștia și le stau împotrivă cu Adevărul, lucrurile se schimbă, se uită aproape ca și cum i-ar doborî cu ochii și se sperie în fața poziției ferme a credincioșilor care „nu se tem de mustrarea celui care mustră”. Iată, Coranul folosește și pentru acest tip de caractere expresia; Măgari sălbatici speriați care fug de leu. (versetele 50-51 din sura Al-Muddaththir)

În plus, în Coran, cei care nu acționează potrivit cunoașterii lor, cei care dau sfaturi altora și își uită propriul sine, Sunt asemănați cu măgari încărcați cu cărți. (versetul 5 din sura Al-Jumu'a)

Împreună cu toate chestiunile despre care am vorbit în acest articol, este foarte semnificativ și faptul că, pentru comparația cu reînvierea, Coranul folosește expresia „ca lăcustele”.

Coranul aseamănă ieșirea oamenilor din morminte, în ziua reînvierii, cu lăcustele. Dar de ce cu lăcustele? Cercetările făcute în ultimul secol asupra insectelor, cu microcamere și observații sistematice, ne ajută să înțelegem de ce au fost date lăcustele ca exemplu. Lăcustele își depun ouăle în pământ ca pe semințe, iar larvele de lăcustă, după ce rămân o perioadă lungă sub pământ, ies la suprafața pământului. De unde ies? De sub pământ… Adică lăcustele și oamenii în mod asemănător.

În Coran se dau exemple ca să luăm învățătură. Faptul de a reflecta asupra acestor exemple ne va permite să înțelegem atât frumusețea exemplelor date de Allah, cât și sensurile vizate prin ele.

Iată, acestea sunt exemplele pe care le dăm oamenilor. Dar nimeni în afară de cei cu știință nu le pricepe. (Sura Al-'Ankabut 43)
Dacă acest univers are un stăpân și dacă trăim împreună în această lume, atunci trebuie să fim conștienți de responsabilitățile noastre unii față de alții. Ca o cerință a umanității, trebuie să punem pe primul plan „împărțirea, ajutorul reciproc, respectul și iubirea”. Puteți să nu credeți în Allah, dar nu vă puteți vedea pe voi înșivă superiori și nu puteți face nimănui asuprire și nedreptate cu trăsături animalice „precum zgârcenia, trufia...etc”. În această lume toată lumea este egală.